Nicio excursie  în Asia nu se lasă fără o premieră, așa încât nici ultima noastră aventură de astă iarnă nu a făcut excepție de la regulă. Ba mai mult, premiera a fost, de fapt, îndeplinirea unui vis mai vechi, pentru care am cam avut de așteptat, acela de a vizita ceea ce ni se părea nouă una dintre cele mai atrăgătoare destinații din Asia, Myanmar.

Au trecut deja câteva luni de atunci și îți spunem cu mâna pe inimă că tot efortul nostru a fost răsplătit cu vârf și îndesat. Și asta în ciuda faptului că este o țară foarte mare, cu o istorie tumultuoasă care a pus la grele încercări localnicii și, lesne de înțeles, cu o infrastructură turistică destul de slab dezvoltată. Cu toate acestea, dacă te bate vreun gând năstrușnic și îți trebuie un imbold ca să pornești într-o asemenea aventură, nu-ți spunem decât atât: dacă-ți faci temele dinainte, vacanța ta va fi pe cinste.

Ca să-ți fie și mai ușor, am pregătit un rezumat al călătoriei noastre în Myanmar, cu tot ce a însemnat ea pentru noi, dar mai ales cu învățăturile ce îți pot fi de mare ajutor.

1. Despre Myanmar

Poate că îți amintești (depinde, ce-i drept, de anul în care te-ai născut) că, multă vreme după revoluție, în manualele de geografie ni se povestea încă despre Birmania sau Burma, deși schimbarea oficială a numelui în Myanmar a avut loc în 1987. Fiind fostă colonie britanică, se regăsesc la tot pasul mărturii ale istoriei sale, de la clădirile coloniale din Yangon la persoane de vârsta a doua care înțeleg engleza mult mai bine decât cei tineri, la mașinile cu volanul pe dreapta deși, surprinzător, se conduce tot pe partea dreaptă, ceea ce este total anapoda, dar vei vedea că asta este doar una dintre multele ciudățenii din Myanmar.

Începând cu anul 2005, centrul administrativ a fost mutat din Yangon, care rămâne unul dintre cele mai mari și mai aglomerate orașe, având și principalul aeroport din țară, în Nypiydaw. Myanmar este o țară imensă, de aproape trei ori mai mare decât România și a doua cea mai mare țară a Asiei de Sud-Est. Ca atare, distanțele între cele mai importante obiective turistice sunt foarte mari, astfel că e musai să folosești avionul sau cel puțin autobuzele locale.

Deși zonele turistice ni s-au părut foarte sigure, cu oameni prietenoși și foarte dornici de a primi străini, există încă regiuni unde accesul turiștilor este interzis – un exemplu ar fi regiunea Kachin, din nordul țării -, ba chiar și zone unde sute de triburi trăiesc așa cum o făceau acum 200 de ani.

Moneda națională este Kyat-ul, cursul fiind de 350 kyat la 1 leu. Deși îți poate părea surprinzător, vei găsi și destule bancomate, în orașele mari, precum Yangon sau Mandalay. Noi, de pildă, am retras numerar de două ori în cele 18 zile, iar pe alocuri, unde a fost posibil, am plătit și cu cardul (în general la hoteluri).

Și încă ceva: știm că una dintre marile cerințe ale tuturor turiștilor moderni, să le spunem așa, este aceea de a avea, cât de mult posibil, internet. Contrar informațiilor care circulă pe diverse site-uri, internetul merge bine. Noi am avut câte un SIM cu internet, MTP și Telenor, dar și wi-fi la hoteluri, și a fost perfect.

2. Când este cel mai bine să vizitezi Myanmar?

Dacă te-ai entuziasmat, ne bucurăm, dar nu te grăbi să prinzi nu știu ce oferte de avion, pentru că, dacă nu ești atent, te poți păcăli destul de ușor. În Myanmar, ca și în alte țări din zonă, există un sezon ploios care de obicei ține departe turiștii. Și pe bună dreptate, căci atunci când spunem ploios, ne referim la ploi torențiale ce pot ține de la zile la chiar săptămâni întregi. În perioadele cu ploaie, debitul râurilor crește foarte mult și inundă uscatul.

Este adevărat că foarte multe case din zonele rurale sunt construite pe picioroange, având pereții împletiți din bambus sau trestie, dar, chiar și-așa, ele sunt adeseori luate de ape. Iar când se întâmplă asta, spiritul comunităților se activează și, într-o singură zi, cinci-șase ”imobile din bambus” sunt puse înapoi pe picioare de către echipa de constructori a satului.

Ca atare, ține cont că sezonul ploios începe în mai și se sfârșește în octombrie, iar cea mai bună perioadă pentru a da o fugă în Myanmar ar fi noiembrie-februarie. Noi am străbătut țara în lung și-n lat timp de 18 zile în luna februarie, iar vremea a fost perfectă.

3. Vaccinuri

Și iată cum ajungem la subiectul preferat al tuturor turiștilor și, tocmai de aceea, ceva mai delicat. Este sau nu sigur să călătorești în Myanmar (și nu numai) dacă ții la sănătatea ta? Ei bine, ce-ți putem spune este ce am ales noi și ce anume ne-a făcut să luăm o decizie sau alta. Noi am pornit la sfârșitul lui 2017 într-o călătorie mai lungă și n-am știut cu exactitate în ce locuri vom ajunge. De aceea, înainte de plecare am făcut vaccinurile împotriva febrei tifoide și difteriei/antitetanos. E adevărat, însă, că am întâlnit de-a lungul călătoriei noastre destui turiști care nu și-au luat nicio măsură de precauție.

Ce te sfătuim noi este ca, în cazul în care ești indecis, să discuți înainte de plecare cu un medic specialist care să îți explice în detaliu ce trebuie făcut. Numai așa vei putea lua cea mai bună decizie, dacă să te vaccinezi sau nu.

Noi am ales să facem cele două vaccinuri, am avut și o asigurare de călătorie și, în plus, am evitat mâncarea gătită pe stradă. Pe de o parte, bucătăria locală nu ne-a prea dat pe spate, iar pe de altă parte, recunoaștem că ni s-a părut insalubru. În felul acesta, singura problemă pe care am avut-o în cele 18 zile petrecute în Myanmar a fost o mică indigestie care, să fim sinceri, s-a datorat unor combinații nefericite de mâncăruri picante la un restaurant, dar care nu ne-a afectat deloc aventura mult visată.

4. Viza

O surpriză foarte plăcută a fost și procesul de obținere a vizei, pentru care nu trebuie să faci mare lucru. Am aplicat online aici, ne-am înregistrat, am plătit (tot online) taxa de 50 de dolari, iar confirmarea a venit pe email. Ai grijă să printezi Scrisoarea de aprobare a vizei de turist (Tourist Visa Approval Letter to Myanmar), căci cu ea te vei prezenta la ghișeul de vize din aeroport. Noi am avut și scrisoarea, și itinerarul prin țară, dinainte pregătit (confirmări la bilete de avion și cazări), însă nu ne-a fost cerută decât scrisoarea, iar pe baza ei am primit o viză valabilă timp de 28 de zile.

5. Religia

Aproximativ 89% din populația acestei țări practică budismul. Asta înseamnă că regulile specifice oricărei alte țări budiste se aplică și aici, mai ales în privința templelor, unde nu ai voie să umbli cu umerii dezgoliți, cu rochii sau pantaloni scurți, cu încălțăminte în picioare, ba chiar cu șosete. Ceea mai bună idee ar fi să îți iei o pereche de șlapi, eventual din catifea – da, da, catifea! 🙂 -, pentru că, sincer, va trebui să te descalți de foarte multe ori.

Locuitorii din Myanmar sunt nu doar religioși, dar și superstițioși. Adeseori, la ceas de seară, sute de oameni stau liniștiți pe jos, ascultând învățăturile Marelui Călugăr, blocând accesul la câte o stradă întreagă. De aceea, nu ar strica dacă, înainte de această călătorie, ai citi puțin despre budism și despre obiceiurile locului, astfel ca asemenea întruniri să nu te ia prin surprindere.

6. Bărbați cu fuste, femei pictate pe față, tutun de mestecat și slapi din catifea

Am spus de la bun început că Myanmar este o țară surpinzătoare. Crede-ne pe cuvânt că, pentru noi, este de departe una dintre cele mai speciale destinații pe care le-am văzut până acum. După atâția ani de călătorii și de întâlniri cu fel de fel de popoare, burmezii ne-au cam dat ”lumea peste cap”.

Majoritatea locuitorilor, bărbați și femei deopotrivă, păstrează vie tradiția portului popular, cu așa-numitele longyi, un fel de fustă care poate fi aranjată diferit în funcție de ocazie. Și, dacă ne gândim bine, nu ar fi chiar ieșit din comun să vezi bărbați îmbrăcați cu fuste, am mai văzut și prin alte părți, dar, totuși, o țară întreagă îmbrăcată așa este ceva aparte, mai ales că pantalonii de orice fel și chiar celebrii blugi sunt o raritate.

O altă ciudățenie a locului este felul în care se machiază femeile. Ele folosesc o cremă naturală, thanakha, extrasă dintr-o scoarță de copac, cu care se dau pe față. La origine, acest machiaj lua diferite forme, de la frunze la cercuri sau alte simboluri, însă, în viața de zi cu zi, femeile își aplică crema pe obraji și pe frunte și stau așa cu ea. Se spune că este o cremă care nu numai că protejează tenul, dar și înfrumusețează purtătoarea.

Unul dintre cele mai neplăcute lucruri pe care le-am văzut în Myanmar a fost, exact, tutunul de mestecat. Se pare că mestecatul tutunului, kun-ya, în special de către bărbați, este una dintre cele mai vechi tradiții ale locului. De fapt, nici măcar nu este tutun pur, ci o combinație de ingrediente, înfășurate toate într-o frunză. Poți citi mai multe despre rețetă  aici.

De cum calci pe aceste meleguri, este aproape imposibil să nu observi pe stradă pete roșii, sângerii care au mare legătură cu această practică. Odată ce ai început să mesteci acest tutun, el nu numai că provoacă dependență, ci și strică foarte tare dinții. Carevasăzică, dacă dai peste un taximetrist iubitor de kun-ya, trebuie să fii pregătit sufletește ca la fiecare minut să încetinească pentru a deschide ușa și a scuipa. Deloc delicat, dacă ne întrebați pe noi, ba chiar scârbos.

Revenind, însă, la obiceiuri mai pământești, vei observa că majoritatea oamenilor poartă aici șlapi. Și nu orice fel de șlapi, ci unii din catifea. Treaba asta este cel puțin ciudată, având în vedere că toată țara este acoperită de praf, fie că este vorba de orașe, fie de sate. Am priceput de ce șlapi. La cât de des trebuie să se descalțe, e o variantă comodă, ieftină și ingenioasă. Dar de ce catifea? Habar n-avem. Dacă știe careva, să ne dea și nouă de veste.

7. Țara lui Prăfulescu

Înainte să ajungem aici, nu ne-am imaginat că poate exista o țară atât de prăfuită ca Myanmar. Este adevărat că citisem despre asta, dar ne-am zis că trebuie să fie o exagerare. N-a fost. Nu a durat mult și am înțeles că un nor de praf plutește, practic, deasupra acestei țări. Cea mai rea senzație am trăit-o în Nyaungswe (un orășel de lângă lacul Inle), în Bagan, în Mandalay și în împrejurimile acestuia din urmă. De mare folos ne-au fost măștile chirurgicale, pe care ți le recomandăm din tot sufletul în caz că plănuiești să îți petreci câteva zile în zonă.

8. Oamenii

Cele 18 zile petrecute în Myanmar au dat startul unei noi provocări pentru noi, aceea de a descoperi un alt popor care să fie cel puțin la fel de prietenos și de primitor precum burmezii. Toată lumea te salută, toată lumea zâmbește, copiii culeg flori sau fructe cu mânuțele lor spre a ți le dărui, doar așa, că ești în vizită pe-acolo, familii întregi se așază frumos și zâmbesc larg dacă văd ca vrei să le faci o poză, ba chiar te complimentează la tot pasul.

Fie vorba între noi, ni s-a spus în Myanmar de atât de multe ori că suntem frumoși că ni s-a cam urcat la cap. Nefiind obișnuiți cu astfel de dovezi de bunăvoință, am crezut inițial că la mijloc trebuie să fie un interes, că sunt mult prea prietenoși, dar nu a fost deloc așa. Se pare că le plac turiștii, se simt bine în preajma lor și sunt foarte curioși și sinceri.

Doar în Bagan am întâlnit comercianți ceva mai insistenți, dar nici pe departe precum balinezii, turcii sau… marocanii. La primul refuz, orice încercare lua sfârșit, ceea ce, vă spunem din experiență, nu se prea întâmplă prin alte părți. Și, ca pont foarte valoros, reține ”Mingalarbar”. Este salutul localnicilor, înseamnă bună ziua și sigur îi vei impresiona, mai ales dacă ajungi prin zonele rurale.

9. Mâncarea

Ce urmează să povestim la capitolul mâncare trebuie luat ca o părere mai mult decât subiectivă. Știm sigur că multora le place, dar nouă nu. Aproape deloc. După cum am spus și mai sus, am exclus din start varianta street food, pentru că ni s-a părut insalubră. Mai mult decât atât, preparatele pe care le servesc în restaurantele tradiționale nu ne-au dat pe spate. Nici măcar celebrii lor tăieței. Singurul preparat de care chiar ne-am bucurat și pe care l-am și comandat de mai multe ori a fost o salată de ceai verde care s-a dovedit a fi de-a dreptul delicioasă.

Altfel, ni s-a părut că bucătăria burmeză este o combinație nefericită de ingrediente și gusturi care nu se prea potrivesc. Repetăm, așa am perceput noi lucrurile, căci am întâlnit o grămadă de oameni care au ridicat în slăvi preparatele tradiționale din restaurante, ba chiar și mâncarea de pe stradă.

Noi ne-am descurcat cu ce-am putut: ba mic-dejun la hotel, ba preparate cu specific indian, ba am dat iama în restaurantele cu meniu internațional, deși varianta din urmă ne-a cam subțiat bugetul. În schimb, am mâncat cât cuprinde tot felul de fructe delicioase: de la banane super dulci la un fel de măr-gutuie servit cu praf de ardei iute, la prune verzi cu gust de măr.

10. Prețurile

Ca să evităm orice polemică, trebuie să menționăm de la bun început că prețurile pe care le prezentăm se referă la cazări în hoteluri, în camere duble cu baie privată, cu ratinguri bune (în special la capitolul curățenie), cu mic-dejun inclus, aproape de obiective turistice, la mese în restaurante medii (nici luxoase, nici bodeguțe), la transport aerian cu precădere, întrucât cel terestru ne-ar fi luat mult timp, și la o serie de excursii.

Acestea sunt elementele de care ținem cont în toate vacanțele noastre și am ținut să le precizăm pentru că s-a întâmplat ca niște poze din Myanmar să fie însoțite pe Facebook de un mesaj prin care spuneam că nouă, ca turiști, ni s-a părut o destinație scumpă. Am stârnit un valul de păreri contradictorii. Într-adevăr, Myanmar poate fi o destinație ieftină, dar în anumite condiții: dacă optezi pentru cazare la hostel – adică un pat în cameră cu 4 până la 12 persoane, cu baie comună -, dacă mânânci preparate de tip street food, dacă faci transferul între orașe cu autobuze locale sau cu trenul – în caz că nu te deranjează să petreci 10-12 ore într-un astfel de mijloc de transport în loc de 40 de minute în avion. Concluzia este simplă: sunt două stiluri complet diferite de a călători, iar prețurile sunt pe măsură.

Revenind, însă, la experiența noastră, o cameră la un hotel decent (repetăm, nu luxos) pornește de la 30-40 dolari/noapte, zborurile interne sunt cam 70-100 dolari/persoană, comparativ cu cei 7 dolari pe care i-ai da pe autobuz, zborul cu balonul în Bagan pornește de la 300 dolari/persoană. Mâncarea ne-a costat și ea mult – cam 5-7 dolari/persoană pentru o cină -, iar excursiile nu au fost nici ele prea ieftine. Comparând, așadar, cu Thailanda sau Bali (ambele fiind destinații în care am petrecut destul de mult timp), Myanmar conduce în topul destinațiilor scumpe, în ciuda infrastructurii turistice mult mai proaste.

Mai mult decât atât, nici drumurile nu sunt strălucite, concurența aeriană există, vorba ceea, dar lipsește cu desăvârșire (sau pe-aproape), la capitolul servicii hoteliere ar mai avea destule de învățat de la vecinii lor ceva mai experimentați, iar excursiile pe cont propriu sunt foarte greoaie. Ba chiar, în unele locuri, nu prea poți face nimic de unul singur, ci trebuie să apelezi la taxiuri private sau la excursii organizate deloc ieftine.

Una peste alta, Myanmar este o destinație pentru cunoscători, pentru acei călători care au deja ceva experiență în organizarea vacanțelor pe cont propriu, și este, din multe puncte de vedere, destul de greu de digerat. Miracolul se întâmplă, însă, atunci când ai înțeles-o, căci atunci clar te vei îndrăgosti iremediabil și de locuri, dar și de oameni.

Te așteptăm cu multe poze din aventurile noastre și pe contul de Instagram.

Citește și:

Ghid de călătorie în Yangon
Myanmar: Ghid de călătorie, Lacul Inle



3 comentarii

  1. Cu impresii similare am ramas si eu din vizita in aceasta tara.

    Oamenii sunt impresionant de primitori si binevoitori insa ff putini pot comunica in Eng. Este o tara a carei liberalizare si deschidere, in ritm destul de lent, a inceput abia acum 7-8 ani. Inainte localnicii nu puteau calatori in interiorul tarii, nemaivorbind de posibilitatea de a calatori in exterior. De aceea, ii vezi si pe ei vizitandu-si propria tara, in grupuri numeroase, cu aspect modest dar cu o curiozitate pe figura cel putin la fel de mare ca a -putinilor- turisti occidentali cu care se intersecteaza. Un punct de maxima atractie pt localnici sunt chiar turistii occidentali, ‘albii’, mergand pana acolo incat insista sa te atinga (parul deschis la culoare ii duce spre delir…) si sa faca poze cu tine.

    Acum 2 ani la final de Aprilie, desi caldura batea lejer spre 42-45C cf Accuweather, confirm ca tara e prafoasa (mai ales zona Bagan), insa nu mi-a parut grozav de deranjant. Realitatea e ca veti intalni mai des tzarana decat asfalt, pe alocuri fina ca praful de ciment si la fel de agasanta, dar, when in Rome…

    Mancarea a fost ‘pasabila’, pe alocuri interesanta. Sunt cateva restaurante decente, frecventate de straini sau localnici afluenti, in toate orasele importante, unele in centre comerciale gen Mall (don’t get too excited…). Spre deosebire de celelalte tari din zona pe care le-am vizitat, aici am evitat street food – absolut insalubru, pe alocuri scarbos de-a dreptul – dar nu am evitat fructele (btw, mango verde cu pudra de zahar, creveti uscati si chilli e un super-snack!). In plus zonele urbane sunt mult mai apropiate de nivelul Indiei de nord decat de al tarilor din Asia SE dpdv al curateniei, ordinii, traficului, etc, minus vacile. As spune ca si cultura locala, inclusiv buddhismul practicat, sunt mult mai apropiate de cultura societatii indiene si de elementele fundamentale hinduse de la originea buddhismului birmanez. In plus, sunt cei mai ‘fundamentalisti’ buddhisti din Asia de SE si nu, nu ii iubesc de loc pe musulmani (cei de origine Bangla care populeaza teritoruil de NV).

    E singura tara unde -desi scuterele lipsesc cu desavarsire, intr-adevar- masinile sunt un amalgam de vechituri din anii 50′ lasate de englezi si de masini SH ceva mai noi (5-15 ani) importate din Japonia, reparate/pregatite de vanzare incl prin instalare de mileuri pe bord si puse sa alerge pe drumurile birmaneze care sunt 2/3 asfalt, 1/3 gropi (drumuri principale, restul tzarana). Interesant este ca desi au renuntat de zeci de ani la circulatia in stil britanic, pe stanga, 99% din masini sunt tot cu volan pe dreapta; e palpitant cand autobuzele care opresc in statie deschid usile ca pasagerii sa coboare…pe stanga, direct pe banda a doua, in mijlocul traficului.

    Spre deosebire de alte destinatii unde te descalti in lacasuri religioase (budiste, musulmane), aici sa stii ca este FOARTE murdar pe jos in majoritatea templelor. Sau cimentul/dalele incinse de soare frig de te ia cu lesin… Au fost temple pe care am renuntat sa le mai vizitez cand am vazut mizeria de pe podele…

    Este cu siguranta cea mai scumpa destinatie din SE Asia.
    Cazarea trebuie sa fie de calitate (3*+) ca sa te bucuri de o oaza de civilizatie, curatenie, liniste si confort la finalul unei zile prafoase si epuizante: $65-75/noapte.
    Transport interurban, nu riscati trenuri sau autobuze. Nu au nici drumuri, nici cai ferate reliable, orarul ofera la fel de multe certitudini ca si astrologia. Luati avionul intern cum face majoritatea: $75-$120. Am avut chiar experienta suprarealista de a fi singurul pasager intr-un intreg ATR 72 la un zbor de dimineata devreme. Altadata, am coborat din avion fara sa-mi dau seama la „alta statie” decat cea pt care aveam bilet (pe anumite rute avioanele fac 1-2 „statii” pana la destinatia finala, unind astfel mai multe localitati de pe traseu). Deci nu va relaxati complet atentia niciodata 🙂

    Intrarile la obiective sunt mai scumpe pt straini, la fel barcile, taxiurile, etc, etc. cca $40-60/zi/pers.
    Pt deplasari scurte sau vizitat, luati ghid + sofer local. Cca $80/-$120zi, depinde cat timp aveti la dispozitie sa alegeti-culegeti.

    Tara are infrastructura turistica zero barat si cam la fel sunt de pregatiti sa ‘deal’ cu turistii si interesele acestora. Turismul ‘individual’ neasistat de un ghid local e atat de dificil (nu exista placute cu explicatii de loc sau nu in Eng, directions, marcaje, nimic) si se pierde atata timp inutil, incat nu merita.
    Yangon, Mandalay, Bagan, Heho/Inle lake pot fi facute lejer in 5-6 zile, care sunt suficiente in masura in care nu doriti sa incercati destinatii de plaja (Tandwe de exemplu).

    As reveni in Birmania?
    Sigur, pe un traseu similar, peste vreo 10 ani, sa apuce si ei sa-si pregateasca putin ‘casa’ pt ‘oaspeti’. Dar ma tenteaza sa incerc una dintre statiunile lor de la golful bengal 🙂

  2. Buna, Florin! Iti multumim ca ai impartasit cu noi experienta ta. La fel ne-am gandit si noi, peste vreo 10 ani ar mai merge o vacanta in Myanmar sa vedem schimbarile, sa speram ca in bine 🙂 .

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten