10 lucruri pe care trebuie să le ştii dacă mergi în Liban

De curând ne-am întors dintr-o destinaţie mai puţin comercială în rândul turiştilor români, Liban, şi putem spune cu mâna pe inimă că e una dintre cele mai frumoase în care am fost în ultima perioadă.

Știm că deschidem astfel o întreagă cutie a Pandoriei cu întrebări, aşa că, mai jos, îţi povestim cum e cu securitatea într-o ţară ca Liban, cu preţurile şi alte lucruri organizatorice, dar şi cu ce învăţături ne-am întors noi de acolo. Sperăm să-ţi fie de folos.

Câteva lucruri de cultură generală

Istorie. Libanul are o istorie bogată. Cele mai vechi dovezi ale civilizației de pe teritoriul său datează din urmă cu circa 7000 ani. A fost patria fenicienilor cu o cultură maritimă ce a înflorit vreme de 2500 de ani (între 3000 și 500 î.e.n.). De altfel, libanezilor le place să se numească fenicieni, nu arabi. După colapsul Imperiului Otoman, Libanul a fost colonizat de francezi şi a obţinut independenţa în 1943.
Limba vorbită: libaneza, un mix dintre un dialect al limbii arabe şi franceza, dar nu vei avea probleme nici cu limba engleză. Aproape 40% dintre libanezi sunt considerați francofoni, iar 70% din gimnazii folosesc franceza ca a doua limbă de instruire.
Religia. Este o ţară extrem de religioasă. Poate că nu te-ai aştepta, dar este țara din Orientul Mijlociu cu cele cele mai multe religii prezente pe teritoriul său: 54% musulmani, 40% creştini (în special maroniți) şi 5.6% druzi. Beirutul şi principalele oraşe sunt împărţite în cartiere cu creştini şi cartiere cu musulmani. Fiecare îşi pune amprenta asupra ambientului prin moschei, respectiv biserici, cruci şi statui creştine, așezate lângă locuinţe. Prima experienţă interesantă pe care am avut-o a fost chiar în primele ore ale dimineţii, când am auzit chemarea la rugăciune la moschee, ca apoi să răsune clopotele bisericii de lângă hotelul nostru.
Populaţie: Liban găzduieşte puţin peste 4 milioane de locuitori.
Capitala: Beirut, un oraş prosper, cu multe cartiere şic, baruri, restaurante, zgârie-nori, dar şi cu urme ale războiul civil libanez (1975-1990) şi războiului de o lună din 2006 (clădiri bombardate, blocuri cu faţadele găurite de gloanţe).

Securitate

Începem cu problema securităţii pentru că majoritatea turiştilor îşi fac probleme în această privinţă când se gândesc să viziteze o ţară din Orientul Mijlociu. Şi cu atât mai mult Libanul, care a fost măcinat de proteste în ultima vreme (începând cu octombrie 2019).

Înainte de orice însă, e necesar să stabilim că toate relatările reflectă strict experiența noastră din cele 5 zile petrecute acolo, în luna noiembrie 2019. Te rugăm deci să le iei ca atare, nu ca un reper, pentru că situaţia se poate schimba oricând.

Mulţi turişti şi-au anulat călătoriile în Liban pentru că au fost speriaţi. Noi însă nu ne-am simţit niciun moment în pericol, chiar dacă am ajuns în mijlocul protestelor. Cei care protestau în stradă erau tineri, studenţi elevi, părinţi cu copii, pensionari. Toţi libanezii s-au unit pentru că se săturaseră de corupţie şi îşi doreau o viaţă mai bună în ţara lor (o situaţie cumva similară cu cea de la noi, doar că în Liban au ieşit mult mai mulţi în stradă). În general, manifestaţiile au fost paşnice, însă au existat şi situaţii mai violente de-a lungul săptămânilor neîntrerupte de proteste.

Pe străzi, armata era foarte prezentă. Vedeai tancuri, soldaţi cu puşti, ceea ce îţi putea crea o senzaţie de disconfort, dacă nu erai obişnuit cu aşa ceva. Pentru noi nu a fost chiar ceva nou, aşa că ne-am văzut mai departe de ale noastre. Singurul inconvenient în timpul protestelor era că, din când în când, se puteau închide anumite străzi (uneori şi autostrăzi), ceea ce însemna că ar fi fost nevoie să alegem rute ocolitoare. Noi am fost totuşi mai norocoşi şi am găsit toate străzile deschise.

Majoritatea atracţiilor turistice puteau fi vizitate fără probleme şi fără să te calci în picioare pentru ele, exact cum ne place nouă. Turiştii nu lipseau. Chiar am văzut şi grupuri mai mari de francezi, nemţi, polonezi, dar şi cupluri cu copii veniţi pe cont propriu.

În concluzie, am putut vizita aproape tot ce ne-am propus, atât în Beirut cât şi în afara lui. Ne-am simţit în siguranţă, nimeni nu ne-a creat probleme, ba din contra, peste tot am fost bine primiţi, ceea ce ne face să ne dorim să ne reîntoarcem în Liban.

Viza

Pentru a intra pe teritoriul Libanului, românii au nevoie de viză. Dar nu e complicat deloc şi nici nu costă. Tot ce îţi trebuie este paşaportul. Viza se obţine on arrival la aeroportul din Beirut, o ştampilă şi gata. Atât de simplu!

Am tot citit pe fel şi fel de bloguri că ar fi probleme la intrarea în Liban, dacă în trecut ai fost în Iordania sau în Israel. Ei bine, noi am fost în ambele. Ștampila Libanului am primit-o chiar lângă viza de Iordania şi nu am avut nicio problemă. Apoi, viza de Israel nu reprezintă o problemă pentru că aceasta nu se pune în paşaport, ci pe un bileţel, pe care îl foloseşti doar în timpul călătoriei acolo, deci practic, în paşaportul tău nu sunt urme că ai fi vizitat Israelul.

Bani: dolari, lire libaneze şi Revolut

După ce te-ai lămurit cu viza, probabil te întrebi cum vei face cu banii. Îţi spunem cum am făcut noi, iar tu decizi cum e mai bine pentru tine.

Am avut de acasă 200 de dolari şi nelipsitul Revolut, pe care am avut sume micuţe (400-500 lei). În multe locuri, am putut plăti cu cardul, ceea ce ne-a scăpat de stres (la majoritatea restaurantelor, la hotel, Uber).

Revolut merge foarte bine în Liban, nu am avut nicio problemă cu el pe unde l-am folosit, inclusiv la supermarket pentru apă şi alte mărunţişuri.

Unde nu s-a putut plăti cu cardul, am achitat în dolari. Restul îl primeam în lire libaneze, iar asta a fost o uşurare pentru noi, pentru că nu a mai fost nevoie să căutăm exchange sau să folosim cardul pentru retrageri la bancomat. Astfel, am rezolvat şi problema monedei locale. Paritatea este 1 dolar la 1500 lire libaneze. De mare ajutor în acest sens poate fi aplicaţia pentru conversii xe.com.

Mâncarea

Motivul numărul unu pentru care am ales să vizităm Libanul a fost mâncarea. Cine nu a auzit de vestita mâncare libaneză? 🙂 Și drept să spunem, la mama ei acasă, e încă şi mai gustoasă.

Libanul are una dintre cele mai bune bucătării din lume, o combinaţie de bucate mediteraneene cu multe legume, peşte, carne şi mirodenii (în special mentă). Fiecare fel de mâncare este făcut cu simţ de răspundere, pentru că localnicii respectă mâncarea.

Libanezilor le place să iasă în oraş. Pentru ei e o normalitate ca duminica, jumătate de zi să o petreacă la restaurant cu familia şi prietenii. Aşa se explică de ce în Liban sunt mii de restaurante şi terase. După cerere şi ofertă, nu?

În cele 5 zile petrecute pe tărâm libanez, nu am dat greş cu absolut niciun loc unde se servea mâncare, chiar dacă a fost vorba despre un restaurant recomandat pe TripAdvisor sau un loc ales la întâmplare, fără o documentare prealabilă. Babaganush, tabuleh, cartofii cu usturoi şi mirodenii, măslinele cu verdeţuri, vânăta coaptă pe jar, îngheţata, fisticul, berea, vinul şi multe, multe alte feluri de mâncare ne-au făcut sa ne îndrăgostim de Liban.

Oamenii

Am ajuns la hotel la 3 dimineaţa şi am primit un upgrade la cameră (de la standard la deluxe). Când ne-am plimbat prin cartierul Hamra, am primit de două ori prăjituri din magazinele cu dulciuri, așa, din senin. La terasa la Rauche Rocks am primit înca un rând de băutură din partea casei. La benzinărie, vânzătorul a început să ne povestească viaţa lui şi problemele din Beirut. Şi exemplele pot continua.

Ce vreau să spun e că libanezii sunt foarte ospitalieri şi dornici de vorbă. De altfel, Libanul are economia bazată pe venituri din turism, ceea ce înseamnă ca oamenii ştiu să facă turistul să se simtă bine la ei acasă. Şi ne-a plăcut mult că nu am avut senzaţia că o fac pentru bani, ci pentru că pur şi simplu aşa sunt ei, le place să vorbească, să te ajute, să te facă să le iubeşti şi tu ţara aşa cum o iubesc ei, pentru că da, sunt foarte patrioţi.

Transportul: Uber, maşină închiriată sau excursii

Să o luăm cu începutul.

Varianta maşinii închiriate a picat pentru noi. Din cauza protestelor, nu puteam şti ce drumuri sunt deschise, cum se circulă, aşa că nu am vrut să riscăm. Pe de altă parte, o maşină închiriată ar fi necesară doar dacă vrei să faci un circuit prin ţară. Dacă, în schimb, vrei sa vizitezi doar Beirut, te sfătuim să renunţi la varianta asta. Se circulă haotic, nu se respectă regulile, se merge pe contrasens, se trece pe roşu şi sunt inclusiv şoferi fără permis în trafic. Poliţia rutieră e aproape inexistentă.

Pentru a închiria totuşi o maşină în Liban ar trebui să ai ceva experienţă ca şofer, măcar într-o ţară cu trafic similar. Permisul de conducere românesc e suficient pentru asta (completat de paşaport, bineînţeles). Găseşti preţuri pentru închiriere aici.

Dacă vrei să te plimbi şi dincolo de Beirut, ar mai fi varianta excursiilor de o zi, care sunt ceva mai scumpe. Poţi întreba la hotelul unde eşti cazat, cu siguranţă au contracte cu diferite agenţii locale. De exemplu, pentru o excursie de o zi în Byblos, Grota Jeita şi Harissa nouă ne-au cerut 70 dolari de persoană. Se poate însă şi mai ieftin!

Am refuzat oferta şi am găsit o variantă mai accesibilă de a merge în Byblos: Uber. Ne-a costat 25 dolari dus şi încă 25 întors. Am petrecut astfel o zi întreagă în Byblos. De altfel, am folosit Uber şi pentru a merge la aeroport (11 dolari/ cursa faţă de 20 dolari cât ne-ar fi costat taxiul) şi pentru a ne deplasa dintr-o parte în alta a oraşului (5-6 dolari/ cursa). Serviciul Uber funcţionează perfect, maşinile sunt foarte îngrijite şi disponibile, iar preţurile sunt decente.

Probabil că te întrebi cum am reşuit să vizităm şi atracţiile din afara oraşului fără maşină închiriată şi fără excursii organizate. Răspunsul: prieteni. Spre norocul nostru avem cunoştinţe în Liban şi ne-am lăsat pe mâna lor să ne prezinte ţara în care trăiesc, aşa cum au ştiut ei mai bine.

Fii pe fază că, în curând, vine şi ghidul de călătorie cu multe recomandări interesante!

E scump sau ieftin să călătoreşti în Liban?

După părerea noastră, Libanul nu e o destinaţie chiar ieftină, deşi aşa ai fi tentat să crezi având în vedere poziţionarea sa. În fapt, e scump, dar nu ca Elveţia, totuşi.

O masă la restaurant pentru două persoane costă cel puţin 50 dolari, cazarea la un hotel de 3-4 stele, bine cotat, porneşte de la 50 dolari şi ajunge la câteva sute, un suc la terasa 6-7 dolari, o cartelă cu 10 GB internet 50 dolari, cât despre excursiile organizate, ţi-am povestit mai sus. Asta ca să nu mai vorbim de biletele de avion, care în timpul promoţiilor tot nu scad sub 140-150 euro, la Tarom.

De câte zile ai nevoie ca să te bucuri de Liban

În cele 5 zile petrecute acolo, am văzut destule locuri interesante. Am petrecut două zile pline în Beirut, însă am simţit nevoia de mai mult. N-am ajuns la Baalbeck (pentru că sunt conflicte în acea zonă) şi am mai fi stat 1-2 zile doar în Beirut, de care ne-am îndrăgostit. De asemenea, am mai fi vizitat câteva mici oraşe feniciene şi cascadele din munţi. Pe cât de mică e ţara, pe atât e de ofertantă.

Sfatul nostru este să aloci un minim de 5-7 zile, dacă vrei sa vizitezi mai mult decât Beirutul şi să nu fii pe fugă. Libanul se simte, nu se bifează. 🙂

10.Internet

În Liban, există doar două companii de telefonie mobilă, Alfa şi Touch. Noi am ales-o pe cea din urmă, iar o cartelă cu număr şi 10 GB a costat 56 dolari. Internetul merge greoi, mai ales dacă eşti obișnuit cu viteza din România. Wi-fi gratuit găseşti la hoteluri, cafenele şi terase. Am luat cartela de telefon dintr-un magazin de telefonie din Downtown. Băieţii de acolo te ajută cu tot ce ai nevoie şi vorbesc bine engleza.

Nouă Libanul ni s-a părut magnific. Ne-am îndrăgostit de Beirut şi îţi vom arăta în ghidul dedicat oraşului şi de ce.

Şi încă o dată ne-am convins că o bună documentare poate face diferenţa. Cu informaţii relevante la îndemână, putem renunţa la preconcepţii, putem fi deschişi la destinaţii mai puţin convenţionale şi putem descoperi locuri care să ne impresioneze, la doar doi paşi de România (mai exact, la 2-3 ore de zbor :)).

Citește și :

Cum a fost ca turist în mijlocul protestelor din Liban

Am vizitat Libanul în timpul protestelor și mi-a plăcut