Sfârșitul lui august 2018 ne-a prins pentru a treia oară în Maramureș. Tocmai de aceea am ales ca, de data aceasta, să nu alergăm de colo-colo, încercând să vizităm cât de multe locuri cu putință, ci să ne retragem, preț de cinci zile lungi și late, în localitatea Moisei. Dar nu oricum, ci într-o căsuță cocoțată în copac. Tot ce am făcut în cele cinci zile ca să ne mai dezmorțim picioarele a fost să urcăm în mașină din când în când și să colindăm câte un pic dealurile din împrejurimi.

În felul acesta am ajuns și în satul Breb, aflat la vreo 70 de kilometri de locul nostru de cazare, fix unde se agață harta-n cui. Și ne-a plăcut atât de mult încât am ținut morțiș să-ți povestim despre acest sătuc într-un articol de sine stătător, pentru ca în felul acesta să poți vedea și de ce ne-a plăcut într-atât.

O să începem prin a-ți spune că Breb, cunoscut și ca Valea Castorilor, este unul dintre cele șapte sate de pe Drumul Verde din aria Ecoturistică Mara-Cosău-Creasta Cocoșului. Este, așadar, un sat maramureșean autentic, așezat într-un cadru natural idilic. Dar hai să vedem cam ce înseamnă asta mai exact.

Drumul Verde face legătura între șapte arii protejate – Rezervația Creasta Cocoșului, Pădurea Crăiasca, Lacul Morărenilor, Tăurile de la Hoteni, Turbăria Iezerul Mare, Cheile Tătarului, Mlaștinile Poiana Brazilor –, pe de o parte, și șapte sate, pe de alta – Ocna Șugatag, Budești, Breb, Hoteni, Hărnicești, Desești și Mara. Toate dintre cele șapte sate sunt considerate a fi reprezentative pentru cultura maramureșeană. De reținut, însă, că legătura dintre aceste sate nu se face cu mașina. Cei ce vor să parcurgă traseul au la dispoziția lor variante precum căruța, bicicleta sau, de ce nu, o plimbare pe jos.

Satul este extrem de frumos și, mai presus de orice, foarte bine păstrat, motiv pentru care, în anul 2015, National Geographic Traveler a recomandat zona Maramureșului în Top 20 de destinații de vizitat, specificând că cel puțin o noapte ar trebui să fie petrecută în Breb. Mai mult decât atât, Carpatair Magazine a inclus satul în Top 10 cele mai frumoase sate din România. Sună promițător, nu-i așa?

Minunat este și faptul că, duminica, ai toate șansele ca în Breb să vezi pe străzi localnici îmbrăcați din cap până-n picioare în portul țărănesc, nemaivorbind de marile sărbători religioase când, cu mic, cu mare, toată lumea îl scoate la înaintare. Tot ca o dorință de nestăvilit de a păstra obiceiurile locului, sunt vreo zece meșteșuguri tradiționale care nu s-au pierdut încă aici, precum meșteritul lemnului, dulgheritul, tâmplăria sau drănițitul, toate legate de codrii din jur, dar și torsul lânii și țesutul.

Dacă vrei să și vizitezi un pic, atunci notează Biserica Bătrână, cu cel mai vechi turn de lemn din România, datând din anul 1531, cu un cimitir evreiesc, dar și cu niște cruci celtice sau una dintre cele mai mai vechi picturi murale pe lemn, ce pare să fi fost creată în anul 1626. Ca o bucățică de istorie, află că, de fapt, biserica a fost construită în anul 1622, însă piese din structura turnului au fost aduse de la o biserică veche dintr-un sat vecin, Copăciș.

Satul transilvănean Viscri îți spune ceva? Dacă da, probabil că știi că în Viscri Prințul Charles deține o proprietate, o casă săsească, lucru care a fost intens mediatizat în ultimii ani, dar ceea ce poate nu știi este că prințul a trecut și pe-aici, prin satul Breb. Și nu a rămas indiferent, ba chiar a cumpărat și-aici trei case.

Din acest motiv, unii săteni sunt chiar vecini ai prințului, datorită apropierii caselor lor de proprietățile acestuia. Prințul Charles a vizitat satul în 2004, însoțit de reprezentanți ai Trustului Mihai Eminescu, fundația moștenitorului tronului britanic, trust care a inițiat un proiect măreț în urma căruia trei case vechi de lemn au fost aduse în Breb și restaurate. Astăzi, ele pot fi văzute pe Ulița Caselor.

Și cum ne-am tot plimbat noi pe ulițele satului – cu telefoanele în mâini, ce-i drept, încercând să surprindem cum putem mai bine viața satului, așa cum este ea acum –, am auzit deodată o voce de femeie, venind dinspre prispa unei case bătrânești ce o tot pozam, întrebându-ne dacă nu vrem să-i vizităm casa, ademenindu-ne astfel: ”Am și muzeu! Și eu sunt un muzeu!”.

N-am așteptat să ni se repete invitația, așa că tanti Maria ne-a făcut imediat turul casei, adică al celor două cămăruțe, una dintre odăi fiind camera bună, muzeul, cum îi spunea ea, în care avea mobilă bătrânească și tot felul de țesături maramureșene, de la perne și cuverturi la cămăși.

În cealaltă cameră, unde de altfel își ducea viața de zi cu zi, am pășit amândoi entuziasmați și-am primit în dar povești minunate, de familie, de la cum s-a căsătorit, având parte de o nuntă aranjată de apropiați, la cum s-a îndrăgostit treptat de soțul ei, un om foarte bun, la nepoții care nu mai sunt în țară.

Ne-a făcut și o mică demonstrație de tors lâna, scuzându-se în răstimpuri că trebuie să se ducă să mai arunce un ochi la ciorba de găină de pe foc, insistând in același timp să rămanem și la masă.

A fost, cum spuneam, a treia noastră experiență în Maramureș, al treilea prilej de a întâlni oameni frumoși. Nu știm exact ce-o fi prin partea asta de țară, dar ceva tot s-a păstrat, așa cum a fost odinioară, chiar dacă, la drept vorbind, în majoritatea localităților predomină vilele mari, din BCA, și fiecare familie are cel puțin pe cineva plecat la muncă în străinătate. Oricum ar fi, dacă ai drum prin Maramureș, fă bine și pune și satul Breb pe lista ta, dacă nu pentru o noapte, măcar pentru câteva ore. Merită din plin!

Citește și :

10 locuri pe care să nu le ratezi în Maramureș

Pensiunea Ileana Petreuș din Maramureșul de Poveste



Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten