E puțin trecut de orele 23 la Inle Lake și după ce am ascultat  fără să vrem o rundă de karaoke britanic la barul de vis-a-vis de hotelul nostru, (cred că este barul de la Ostello Bello) s-a lăsat liniștea peste orășelul prăfuit și deloc uitat de lume, numit Nyaungshwe.

Ce anume te îndeamnă să schimbi câteva avioane, să treci peste avertizări de mizerie, lupte inter-etnice, condiții insalubre, mâncare nesigură, țânțari, malarie sau febra dengue, doar pentru a vedea un orășel prăfuit din sud-estul Asiei?




O întrebare de 10 puncte pentru care răspunsul va rămâne mereu interpretabil de către majoritate. Din punctul nostru de vedere experiența este ceea ce ne definește călătoriile și ne împinge mai departe spre necunoscut. Experiența unui loc nou, departe de așa zisa civilizație și lume modernă în confortul căreia ne complacem și o numim viață de zi cu zi. Doar dincolo de limita zonei tale de confort vei avea parte de o experiență inedită.

 

Revenind la Myanmar. De ce Myanmar?

Trecând peste descrieri fandosite și poze frumoase, un răspuns simplu ar fi că îți vei aminti cu mai mult drag de o călătorie în Myanmar decât de o săptămână all-inclusive undeva în Europa, să zicem.

Dacă îți faci curaj să treci peste lucrurile menționate mai sus, vei vedea oamenii din Myanmar care sunt în mod implicit, calzi și prietenoși. Ai crede că vor să-ți vândă ceva sau să te jecmănească cumva, însă nici vorbă. Așa sunt ei, nu au prea mulți turiști și țara lor a avut porțile închisă până acum câțiva ani, însă se bucură mereu când te văd, îți zâmbesc, îți fac loc sau te salută.

Myanmar s-a deschis turiștilor de câțiva ani și încă nu a reușit să se dezvolte că sora ei din sud, Thailanda. Infrastructura e proastă, transportul terestru este foarte încet, iar despre serviciile în turism, să zicem că e ceva loc pentru îmbunătățiri. TOTUȘI, Myanmar se vizitează, mai vezi câțiva turiști pe ici colo, fie tineri sau persoane trecute de a doua tinerețe, majoritatea cu rusacul în spate, ca noi.

Ca să călătorești în Myanmar trebuie să te încălzești cumva și să te pregătești psihic, eventual cu o săptămână în Maroc și încă una în Zanzibar plus câteva nopți petrecute prin Ferentari ca să fii cumva pregătit cu ce urmează să vezi și să experimentezi în Myanmar, o țară plină de contraste și surprize la tot pasul.

Până acum ai zice că aici este iadul pe pământ și nu înțelegi de ce naiba scriem despre Myanmar și ce fel de promovare turistică este asta?

 

Yangon, poarta către Burma

Aterizezi în Yangon și te deplasezi cu un Grab sau Uber la hotelul tău mai scump decât unul în Dubai, pentru că vei plăti minim 30$/noapte dacă vrei o cameră dublă cu rating bun pe Booking/Tripadvisor. Nu te aștepta la un hotel 4 stele, abia vei cumpăra 1,5-2 stele europene de banii ăștia.

Yangon este foarte murdar, iar mirosurile grele de pe stradă le vei recunoaște cu greu, iar la unele vei renunța să le descifrezi. Șobolanii locatari ai străzii, șopârlele, câinii, pisicile și alte viețuitoare conviețuiesc aici ca într-o utopie noir din alt univers.

 

Strada de langa cartierul chinezesc

Trecând peste asta, vei vrea să vizitezi cea mai veche stupă budistă din lume, Shwedagon Pagoda, altfel îți va părea rău. Imensul complex budist este o desfătare completă a simțului vizual și auditiv și asemenea reclamelor Master Card, priceless.

Pentru că tot este la modă să încerci ceva ce doar localnicii fac, atunci îndreaptă-te către o stație de tren și ia trenul circular în jurul Yangon-ului. O experiență mai locală nu găsești. Trenul nu este turistic, ci este folosit de localnici pentru a se deplasa. Pe lângă privirile și zâmbetele pasagerilor, vei primi și ceva atenție din partea comercianților din tren ce vor încerca să-ți vândă câte ceva. Călătoria cu trenul durează aproape 3 ore, timp în care te va plimba prin aproape 30 stații. Costă numai 50 cenți.

Vei crede că ai pășit în altă lume sau într-un cadru de film și vei uita că ești doar în Yangon. Dacă apoi ți se face foame, îți recomandăm să încerci Rangoon Tea House, au frigăruri și preparate delicioase. Nu uita de un desert al casei.

Shwedagon Pagoda este imbracata in aur.

Calugar la Shwedagon Pagoda

Trenul circular din Yangon, 30 stații, 3 ore, 50 cenți de persoană.

 

Să zicem că ai petrecut 2 nopți în Yangon, te deplasezi spre centrul țării și cel mai probabil vei lua avionul către Heho (sau autobuzul de noapte), de unde vei plăti un taximetrist îndoielnic să te ducă la Nyaungshwe, orășelul de lângă lacul Inle.

Drumul durează vreo 45 minute, te va costa 25000 kyats pe lângă care vrei mai plăti o taxă de intrare în rezervație de 13500 kyats de persoană. Vei putea admira cum încet lași civilizația în urmă, timpul parcă se dilată și peisajul devine mai verde.

Când te apropii de Nyaungshw, în stânga și în dreapta vei vedea canale cu apă, case de bambus cocoțate pe picioroange și oameni care își văd de viața lor simplă, pe lângă case. Nu au ultimul tip de Honda la poartă, însă au o barcă lungă de lemn cu un motor de vreo 7CP cu care navighează încet prin canalele lacului Inle, fie pescuind, fie scoțând alge din lac sau având grijă de grădinile lor plutitoare.

 

Lacul Inle

Dacă într-un univers paralel Delta Dunării ar fi devenit o mică metropolă rurală pe apă, probabil ar fi arătat ca Inle Lake.  Înaintezi încet și vezi stânga-dreapta căsuțe de lemn sau bambus cocoțate pe picioarange, unele sunt ateliere de lucru, fie de asamblat țigări, fie de mătăsuri sau aur, argint, restaurante, viluțe sau magazine.

 

Pescar

Grădinile plutitoare

Culegători de alge – Lacul Inle

 

Cho, barcagiu și cameraman

Pe barcagiul nostru îl cheamă Cho, e un tip mereu vesel și mereu dornic să ne facă poze. Ne-a „agățat” în fața hotelului și am plătit 16000 kyats (aproximativ 10 euro) pentru o zi întreagă de plimbare pe lac cu opriri pe la ateliere și atracțiile de pe lac. Cunoaște ca în palmă toată zona.

 

Țigarile din Myanmar sunt poate cele mai bune pe care le vei fuma. Un pachet costă 3-4000 kyats, aproximativ 12 lei.

Deși extraordinar de frumos în simplitatea sa, lacul Inle nu este singura atracție. Cu o bicicletă prăfuită și cu frâne slabe, te poți deplasa la podgoria Red Mountain pentru a savura un Cabernet Sauvignon sau Rose D’Inlay autohton. Au și mâncare bună la prețuri acceptabile, în caz că ți se face foame.

 

Rose D’Inlay (stanga) si Shiraz Tempranillo 2016 (dreapta)

 

Stilul Aventurescu înseamnă să te abați puțin de la potecă, fie că vrei sau nu, astfel la drumul înapoi spre oraș, poți da peste o atracție de negăsit în marele Tripadvisor, cum ar fi o mănăstire-orfelinat pentru novici budiști, administrată de un călugăr neamț.

Îl cheamă „Mokita” în limbajul Mbali sau Marcus în germană. Are 35 ani și timp de 6 luni pe an stă aici și are grijă de câteva zeci de copii, fie orfani, fie proveniți din familii ce nu îi pot îngriji. La mănăstire, Mokita le oferă lecții de limba engleză, consultații medicale și mâncare. Vei întâlni și voluntari din diferite colțuri ale lumii ce vin și pun umărul la treabă pentru a ajuta mănăstirea.

 

Mokita are o personalitate foarte interesantă. Îl vezi îmbrăcat în ținută de călugăr budist, calm și liniștit, mereu desculț și nu ai zice că administrează  (atât fizic, cât și online) o fundație ce ajută zeci de copii și comunitatea din zonă. Nu strică deloc să pierzi 2-3 ore aici și să stai de vorbă cu el.

 

Drumul spre mânăstire îl găsești ușor cu ajutorul GPS-ului dacă urmezi calea spre Htet Eain Gu Cave And Monastery. Urci scările printre leii ce păzesc intrarea și întrebi copiii de Mokita. E o experiență ce merită încercată dacă ajungi în zonă.

Să călătorești înseamnă mai mult decât câteva atracții bifate pe o listă salvată de pe Tripadvisor. Cele mai impresionante și memorabile experiențe le avem în locurile mai puțin accesibile, nu vizitând o destinație turistică foarte comercială unde turiștii fac poze turiștilor.

Myanmar poate fi o destinație greu de digerat la început, însă vei supraviețui și îți vei aminti cu drag de oamenii de aici și locurile încă necălcate în picioare de lumea modernă și alterate de turismul în masă. Lucrurile se schimbă și peste 5-10 ani s-ar putea să nu le mai găsești așa.

Deci, ce te împinge să călătorești în afara zonei tale de confort? Poate fi simpla „sete” pentru cunoaștere a unor locuri noi și mai puțin atinse de turismul în masă sau poate fi un drum inițiatic.  Pentru fiecare din noi poate fi altceva. Ceva ce urmăream sau ceva de care aveam nevoie.

P.S. Îi salutăm pe această cale pe Adi, Laura și Anca, temerari prin Myanmar și Asia, cu care am avut plăcerea de a ne întâlni și le mulțumim pentru ponturi.
&nbsp


Un comentariu

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten