Continuăm seria de articole prin care încercăm să facem cunoscute convingerile cu care pornim în orice călătorie, dar de data aceasta ne vom îndepărta puțin de la necuvântătoare și vom vorbi despre cât de important este ca fiecare turist să respecte cultura locală.

Deși poate fi una dintre cele mai mari bucurii ale vieții, credem cu tărie că spiritul nomad al multora dintre noi nu stă deloc în calea unei conduite decente. Și, cel mai important lucru, pe care adeseori îl uităm de îndată ce punem piciorul pe pământ străin, este că orice călătorie ne pune în ipostaza de musafiri. Nu suntem la noi acasă și, din respect pentru cei ce ne primesc, dar și pentru noi înșine, e musai să fim atenți și să deranjăm cât mai puțin.

Pentru a evita situațiile nefericite, chiar și atunci când ele nu țin neapărat de voința noastră, ci mai degrabă de lipsa informațiilor, iată ce ar trebui să știm cu toții despre felul în care ne raportăm la cultura locală atunci când călătorim.

  1. Înainte de a porni la drum, citește un pic despre obiceiurile locului.

Poate vei râde, dar nu strică niciodată să te asiguri că stăpânești bine câteva detalii de bază despre destinația ta, precum localizarea, capitala sau moneda oficială.

Amintește-ți, de pildă, cam câte sprâncene au ridicat diverse personalități care, de-a lungul timpului, au confundat Bucureștiul cu Budapesta. De la solistul trupei Metallica – culmea, la a treia vizită, nici măcar la prima -, căruia publicul, adică zeci de mii de fani, i-a răspuns în cor ”Aici e București!”, la Lenny Kravitz sau la soliștii trupelor Morcheeba și Iron Maiden. Deși a dres-o fiecare cum a putut, niciuna dintre gafe nu a picat prea bine, ba chiar, iată, au rămas împreună în istorie la capitolul Așa nu!.

Ca atare, să nu-ți imaginezi că localnicii cu care tu intri în contact pe străzi, în magazine, în restaurante, în parcuri de distracții sau pe plajă sunt foarte încântați dacă le arăți, inocent sau nu, că nu prea știi unde te afli. De aceea, nu trebuie decât să citești un pic și să arăți că îți pasă de locul unde ai ajuns și că nu este doar un alt punct de pe hartă pe care l-ai bifat cu succes.

Mai mult decât atât, nu ar strica nici să afli dacă există niște obiceiuri specifice, neîntâlnite prin alte părți, pe care ar fi bine să le respecți.

În Thailanda, de pildă, ar fi bine ca orice turist să se abțină de la gesturi excesiv de prietenoase precum a mângâia pe cineva pe cap. Explicația, dacă ești dispus să accepți diferențele de obiceiuri, este chiar logică: în viziunea thailandezilor, capul este partea sacră a corpului, întrucât face legătura cu divinitatea, astfel încât asemenea atingeri revin cel mult celor apropiați, niciodată străinilor.

Brazilienii, pe de altă parte, consideră semnul OK – acela pe care îl faci folosind degetul mare și cel arătător, sugerând în aer un cerc – ca fiind extrem de nepoliticos, așa că ar fi mai bine să îl eviți pe cât posibil. La fel cum ar fi bine, chiar fumător înrăit fiind, să nu fumezi în spații publice, căci legea este destul de dură în acest sens.

Ajungând pe pământ european, fii cu băgare de seamă dacă ajungi în Portugalia și nu face asocieri sau confuzii între spanioli și portughezi. Aceștia din urmă o vor lua personal și îți vor da o bilă neagră pentru ignoranță și lipsă de politețe.

 

  1. Iubire mare, monșer, dar să fie acasă, nu la colț de stradă!

Știm. Iubirea, mai ales când este pătimașă, dă pe-afară și se vrea dezvăluită lumii întregi oricând și oriunde. Doar că fiecare popor, se raportează diferit la etalarea publică a acesteia. De multe ori, aspectele de ordin religios sunt cele care primează și care, ca să spunem așa, fac legea.

În țări asiatice precum Cambodgia, Thailanda sau Laos, totul se face sub semnul modestiei: haine cât mai puțin provocatoare, îmbrățișări în intimitate, iar de pupat partenerul pe gură nici nu se pune problema.

În Maroc și Egipt, prietenia dintre persoane de același sex se poate desfășura în voie în văzul tuturor, fiind acceptată o apropiere – aceasta însă este considerată nefirească între un bărbat și o femeie. Mai mult, sărutul este interzis în Maroc și cade sub incidența unor legi care se referă la decență în spațiul public.

În Israel, pe de altă parte, toată lumea se ține de mână, indiferent de combinație sau de tipul relației. Peste tot. Excepție fac, firește, locurile sfinte și Ierusalimul, acolo unde toată lumea ar trebui să se abțină de la gesturi prea mari.

Europa pare să fie ceva mai deschisă în ce privește dragostea și felul în care oamenii aleg să și-o arate unii celorlalți, dar parcă tot nu-i ajung din urmă pe sud-americani. În Mexic, sărutul este pasional și zgomotos și se întâmplă peste tot, la fel și în Argentina, unde pare că este mijlocul perfect pentru a elibera pasiunea, dar și în Peru, unde pare-se că există și un parc dedicat iubirii (Parque del Amor).

  1. Învață câteva cuvinte în limba pe care o vorbesc localnicii.

Fii fără grijă, nu te pune nimeni să vorbești fluent sau să-ți dai doctoratul în limba fiecărei țări pe care o vizitezi! Ar fi imposibil și absurd deopotrivă. Însă ce ai putea face ar fi să reții câteva formule de salut și banalele te rog și mulțumesc, care îți vor cuceri imediat interlocutorul, smulgându-i zâmbetul și bunăvoința, dar, în egală măsură, îi și vor gâdila acestuia orgoliul, de ce să nu o recunoaștem.

Orice nesiguranță poate fi combătută cu un dicționar de buzunar sau chiar cu aplicații care mai de care, disponibile pentru toate tipurile de telefoane. Cea mai cunoscută este Google Translate, care acoperă cel mai mare număr de limbi, citește chiar și textul dintr-o poză și îl traduce în limba pe care o selectezi și funcționează și fără conexiune la internet, dar nu este singura. Alte astfel de aplicații ar fi: Microsoft Translator, iTranslate Voice, Say Hi, TripLingo sau Textgrabber.

 

  1. Haina nu face pe om, dar poate să te țină departe de privirile curioșilor și chiar de probleme.

S-a întâmplat adeseori – cam peste tot pe unde am călătorit – ca turiștii, fie din ignoranță, fie, pur și simplu, din lipsă crasă de respect, să fie îmbrăcați total nepotrivit. Și nu vorbim doar despre turiștii români, să ne înțelegem, ci despre turiști din toate colțurile lumii. Iar încălcarea acestor minime reguli este cu atât mai evidentă în lăcașele de cult.

În Zanzibar, spre exemplu, unde populația este preponderent musulmană, chiar și în Stone Town, capitala insulei, unde nu te duci chiar pentru plajă care să justifice o vestimentație sumară, am văzut grupuri de fete umblând cu corpul descoperit. Mai descoperit decât s-ar impune, cu pantaloni scurți sau topuri foarte decoltate. Într-o societate tradițională, în care femeile poartă rochii foarte lungi și celebrul batic pe cap, hijab, nu este deloc neașteptat ca bărbații să arunce priviri lungi unor femei mai… dezbrăcate, ba chiar să îndrăznească să le abordeze.

Aceasta este, firește, regula în toate țările unde religia musulmană este preponderentă. Este adevărat că în capitale și chiar în unele orașe mai mari turiștii au început să fie priviți cu o din ce în ce mai mare îngăduință, dar, pentru orice eventualitate, credem că soluția ar fi ca umerii, pieptul și picioarele să fie acoperite, mai ales dacă intenționezi să pătrunzi mai adânc în cultura fiecărei țări, până la comunitățile mai mici, unde spiritul tradițional este mult mai puternic.

Nici țările budiste nu fac o excepție. De aceea, dacă pe lista de obiective se află și un templu budist, asigură-te că ai umerii și genunchii acoperiți, cu fuste sau pantaloni, măcar peste genunchi. În plus, la intrare, dă jos orice ai avea pe cap (pălărie sau șapcă) și încălțămintea din picioare. Ține minte că, în Myanmar, de pildă, turiștii care pătrund în lăcașele de cult încălțați, ignorând atenționările, riscă să fie arestați.

O altă regulă care vizează mai degrabă bunul simț al turistului ar fi ca, vizitând țări sărace, unde oamenii trăiesc cu câțiva dolari pe zi, vestimentația să nu fie ostentativă și să nu strige din fiecare cusătură cam cât de scumpă este ținuta. Pe cale de consecință, nici accesorizarea exagerată – cu bijuterii prețioase, genți strălucitoare – nu este recomandată. Cu alte cuvinte, încearcă, pe cât posibil, să nu ieși foarte mult în evidență – ori cel puțin nu prin hainele pe care le porți.

  1. Nu intra cu bocancii în viața localnicilor! Cere voie să îi pozezi.

Din ce în ce mai des, auzim în ultima perioadă cum toată lumea călătorește pentru experiențe. Experiențe autentice, departe de rigoarea hotelurilor de 5 stele și a tururilor menite să-ți dezvăluie de la distanță, mai mult povestit decât trăit, farmecul locului. Aceste experiențe presupun interacțiuni din ce în ce mai puternice cu localnicii, motivul fiind că numai așa poți ajunge să cunoști cu adevărat viața de zi cu zi, cu rutina și mărunțișurile ce o fac atât de frumoasă în ochii străinilor. Doar că turiștii uită din nou că sunt musafiri și ajung să altereze, de multe ori involuntar, ritmul unei vieți altfel liniștite.

Să ne gândim puțin, dar să fim și cinstiți în același timp. Cam cât de mult ne-ar plăcea ca, în mijlocul activităților noastre zilnice, o grămadă gălăgioasă de turiști, cu camere atârnate de gât, mai scumpe decât hrana întregii comunități într-o săptămână, vin și-și bagă nasul în treburile noastre? E foarte clar că mulți dintre noi nu ne-am simți confortabil. Fie pentru că am simți că ne este invadată intimitatea – ceea ce chiar se întâmplă -, fie pentru că este neplăcut să stârnești o mulțime de onomatopee și blițuri, fie pentru că, cine știe, ai avut o zi proastă și numai chef de turiști băgăcioși nu ai.

De aceea, tot ce trebuie să faci este să încerci să nu păcălești pe nimeni. Intră în vorbă cu ei, apelând la o conversație simplă. Dacă știi și câteva cuvinte în limba pe care o vorbesc, cu atât mai bine. S-ar putea chiar să îi cucerești!

Apoi, fă cel mai simplu lucru cu putință, cere voie să îi pozezi și s-ar putea să ai parte de surpriza vieții tale. Unii localnici vor fi fericiți să îți zâmbească cu toți dinții, ba chiar își vor lua copiii-n brațe, își vor chema prietenii sau neamurile, ca să întregească tabloul, ori vor lua grimasa cea mai cea pentru o fotografie perfectă. Sau, desigur, te vor mai și refuza, ceea ce nu trebuie să fie motiv de supărare. În Myanmar, de exemplu, nu a existat localnic care să ne refuze; în Zanzibar, în schimb, n-am dat peste nici măcar un adult care să fie de acord să fie pozat.

Grija față de acest subiect trebuie să fie cu atât mai mare cu cât momentul ales pentru a face fotografii poate coincide cu obiceiuri foarte vechi ale localnicilor, care de regulă se întâmplă într-o atmosferă tihnită, sacră.

O astfel de tradiție este aceea în timpul căreia călugării budiști din Luang Prabang, Laos, vin în oraș să ia ofrande de la localnici. Turiștii sunt încurajați să ia parte și ei, fie privind, fie oferind la rândul lor mâncare, cu singura condiție ca, asemenea localnicilor, să respecte, din prima până în ultima clipă, măreția momentului. Astfel, înainte de răsăritul soarelui, zeci de călugări merg în șir indian și strâng hrană de la toți cei ce se adună pe marginea drumului. Firește, însă, că turiștii se lasă purtați de val și nu-și dau seama de dimensiunea privilegiului ce le-a fost acordat, așa că forfotesc, deși n-ar trebui, se împing unii între alții pentru un unghi mai bun sau incomodează cu blițurile aparatelor de fotografiat.

 

  1. Fii civilizat așa cum ți-ar plăcea ca turiștii să fie în țara ta!

Poate fi o misiune foarte dificilă, mai ales dacă tu, ca turist, vii dintr-o țară în care regulile sunt făcute pentru a fi încălcate, iar oamenii sunt foarte relaxați când vine vorba de a păstra o minimă decență în comportament. Cu toate acestea, cu un minim efort, ai putea face în așa fel încât să te rezumi la a fi doar un număr într-o statistică anuală care măsoară fluxul de turiști, dar nu și un factor perturbator.

De altfel, tocmai din cauza acestui puhoi de turiști, dintre care foarte mulți se abat de la regulile simple de conviețuire, localnici din mari orașe ale lumii, precum Barcelona sau Veneția, au ieșit în stradă cerând stoparea acestui fenomen. Motivul este simplu: turismul în masă, care aduce anual zeci de milioane de iubitori de călătorii în marile orașe, nu face decât să sporească îngrijorător zgomotul, poluarea și prețul chiriilor. Iar aceasta se traduce, evident, printr-o scădere a calității vieții localnicilor.

Ne place sau nu, călătoriile au și această parte mai puțin plăcută care poate duce în timp la degradarea specificului local și a identității micilor comunități. Fiecare dintre noi, însă, poate duce o luptă personală cu propriile porniri sau lacune, ceea ce, fără doar și poate, va avea un efect pozitiv. Tot ce te sfătuim noi să faci este ca, înaintea fiecărei plecări, să petreci o oră, două citind despre obiceiurile locului. În felul acesta, nu numai că te vei îmbogăți cu o mulțime de povești și detalii pe care poate nici nu le știai, dar vei ști și să tratezi cum se cuvine ceea ce orice popor are mai de preț, cultura lui.

Dacă ți se pare util acest articol, ne poți ajuta cu o distribuire, ca să putem ajunge cu informația la cât mai mulți compatrioți.

Citește și:

Cu discernământul în vacanță. De ce să nu călărim elefanții

Cu discernământul în vacanță. De ce să nu înotăm cu delfinii

Adaugă un comentariu

error: Content is protected !!

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten