După cum îți povesteam în articolul dedicat ghidului orașului Mandalay, am ales să ne facem baza aici, pentru cinci nopți, pentru ca, în felul acesta, să avem timp suficient să vizităm și ceva împrejurimi. Și de această dată am apelat la o excursie cu șofer și ghid privat, recomandată de Sorin de la Myanmarvels, căruia îi mulțumim mult pentru ajutor.

July Win, ghidul nostru, vorbește foarte bine engleza, este extrem de bine documentată și ne-a luminat în ceea ce privește budismul, istoria și activitățile din viața de zi cu zi a burmezilor.




Excursia a început dimineața devreme, pentru că aveam să vizităm o grămadă de locuri interesante în afara orașului. Astfel, după micul dejun, eram deja așteptați în fața hotelului pentru o plimbare nemaipomenită.

1.Localitatea Mingun. Până să ajungem să-ți povestim despre acest orășel, hai să-ți spunem întâi cum am traversat râul Irrawaddy cu o barcă, toată numai pentru noi. Am fost cinstiți cu ceai, cafea și prăjiturele până am ajuns pe partea cealaltă a râului.

Cu pletele în vânt și treziți de-a binelea, după aproximativ o oră am poposit la primul obiectiv turistic. Orașul este renumit pentru construcțiile budiste, pentru mănăstirile sale, centrele de meditație și monumentele de importanță istorică și culturală.

Mingun Pahtodawgyi. Dintre cele patru obiective importante din Mingun, acesta te întâmpină de cum pui piciorul pe uscat. Este o stupă monumentală incompletă. Sunt, practic, ruinele unui masiv proiect de construcție, început de regele Bodawpaya în anul 1790. Pahtodawgyi este văzută ca manifestarea fizică a binecunoscutelor excentricități ale lui Bodawpaya.

Zona în care s-a gândit construcția este supusă cutremurelor, iar regele a fost avertizat cu privire la faptul că terenul nu este fezabil pentru o construcție de o asemenea amploare, dar acesta s-a încăpățânat să-și ducă planul la bun sfârșit. Construcțiile au avansat destul de mult, însă stupa nu a mai fost terminată.

Până când proiectul a fost abandonat, pagoda a atins o înălțime de 50 de metri, adică o treime din înălțimea dorită. Cutremurul din 23 martie 1839 a provocat crăpături serioase pe fața structurii rămase. Cu toate acestea, însă, ea deține recordul de a fi cea mai mare grămadă de cărămizi din lume.

Mingun Bell, cel mai mare clopot din lume. Dacă îți închipuiai cumva că nu ne întrece nimeni în materie de clopote bisericești, ei bine, află că cel mai mare clopot din lume nu se află la București, la viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului, ci în Mingun, Myanmar.

Diametrul exterior al marginii clopotului este de aproximativ 5 metri. Înălțimea clopotului este de 3,66 metri la exterior și 3,51 metri la interior și cântărește aproximativ 90 de tone. L-am văzut, am intrat sub el, am plecat!

Hsinbyume Pagoda. Nepotul și succesorul lui Bodawpaya, regele Bagyidaw, nu s-a lăsat mai prejos față de bunicul său ce a construit cel mai mare clopot din lume, așa că a construit o pagodă uimitoare, pe care a dedicat-o Prințesei Hsinbyume, prima sa soție.

Pagoda este reprezentarea celor șapte lanțuri montane din jurul Muntelui Meru, centrul universului în cosmologia budistă. Și, sincer, este incredibilă! Poți urca până în vârf și te poți plimba printre valurile albe ale acestei opere de artă veritabile, una la scară foarte mare chiar.

Vizavi de pagodă, este o cafenea colorată, cu umbreluțe, unde îți poți trage sufletul la o cafea sau un ceai, admirând încă o dată minunăția din fața ta.

Cum nu am văzut mașini prin zonă, singura opțiune de transfer este căruța cu boi.

Ei, cam asta a fost în Mingun. Ne-am întors la barca ce ne aștepta cu gogoși calde și am pornit spre următoarea destinație.

2. Orașul Inwa, una dintre fostele capitale ale Birmaniei. Inwa a fost capitala Burmei vreme de 360 de ani, în cinci ocazii separate, iar de-a lungul istoriei a fost distrus și reconstruit de mai multe ori. Capitala a fost în cele din urmă abandonată, după ce a fost complet distrusă de o serie de cutremure majore în martie 1839.

Deși astăzi nu se mai văd decât câteva urme ale vechii sale măreții, fosta capitală este o destinație turistică populară, fiind și foarte aproape de Mandalay.

Aici am mai trecut o dată cu o bărcuță, de data aceasta fiind un fel de mijloc de transport în comun. Traversarea durează câteva minute și funcționează fix ca un autobuz pe apă: ia turiștii și îi trece de pe o parte pe cealaltă a apei, contra unui bilet de transport, firește.

Odată ajunși în Inwa, vrei, nu vrei, trebuie să negociezi pentru un mijloc de transport, respectiv o căruță trasă de cai. Ghidul nostru s-a ocupat și a găsit o căruță pentru toți trei, căruță ce avea să ne plimbe de colo colo. Pe jos, este foarte mult de mers, așa că nu ai nicio șansă.

Pe lângă plimbarea în sine pe străduțele fostului oraș, care este și ea interesantă, am mai vizitat după cum urmează:

Mănăstirea din lemn de tec Bagaya. Mănăstire și mai frumoasă decât cea pe care o văzuserăm în Mandalay, unde am folosit cardul turistic deja achiziționat pentru intrare.

Aflată în mijlocul câmpurilor de orez, alături de palmieri și bananieri, mănăstirea a fost construită cu 267 de stâlpi giganți din lemn de tec și are o structură de dimensiuni mari: 57 m lungime și 31 m lățime.

Este decorată cu lucrări arhitecturale birmaneze, cum ar fi sculpturi, figurine, păsări și animale sculptate, dar și mici stâlpi decorați pe pereți. O capodoperă în adevăratul sens al cuvântului, ce merită vizitată și observată în detaliu.

Mănăstirea de cărămidă Me Nu Brick

Cunoscută și ca Mănăstirea de cărămidă, este o clădire bine conservată din timpul dinastiei Konbaung. În acele zile, era obișnuit ca mănăstirile să fie construite din lemn.

Cele mai multe palate și mănăstiri din lemn au fost distruse de incendii sau au fost avariate, așa încât mănăstirea Me Nu Brick era cu adevărat specială în vremurile acelea, astăzi rămânând în picioare o veritabilă bucățică de istorie. Spre norocul nostru, am prins aici și o mică sesiune foto a unor proaspeți însurăței.

Cum asta a fost tot și cu Inwa, așa că am pornit spre Amarapura, nu înainte de a mai face un mic popas, la o școală de budiști novici.

July Win s-a gândit că ne-ar plăcea să vedem cum e și la școală, și chiar bine a făcut, pentru că a fost o experiență foarte frumoasă. Nici nu ne-am apropiat bine de școală, că o fetiță de vreo șase ani alerga de zor spre noi ca să ne ofere o floricică.

Făcând tot posibil să deranjăm cât mai puțin, July Win ne-a furișat și prin clasele unde se țineau orele, iar în curtea școlii destinul ni l-a scos din nou în cale pe Mokita, călugărul neamț pe care îl întâlniserăm în zona lacului Inle. Și cum Myanmar este o țară imensă, zi și tu, care erau șansele?

  1. Dealul Sagaing și Soon Oo Pon Nya Shin Pagoda

Aceasta este una dintre cele mai vechi pagode din Sagaing. Situată pe vârful dealului Nga-pha, de la ”balconul” pagodei ai vederi fabuloase ale localității Sagaing. Locul este o explozie de culoare, nu alta, așa că, dacă timpul îți permite, pune-l pe listă numaidecât, în special pentru vederea panoramică.

  1. Orașul antic Amarapura și Podul U Bein, cel mai lung pod de lemn din lume

Amarapura a fost capitală a Myanmarului de două ori în timpul perioadei Konbaung (între 1783-1821 și între 1842-1859), înainte de a fi înlocuită definitiv de Mandalay. Timpul nu ne-a permis să mai facem o plimbare și pe-aici, așa că am mers direct spre podul celebru, pentru a prinde apusul.

Podul, lung de 1,2 kilometri, a fost construit în jurul anului 1850 și se crede că este cel mai vechi și mai lung pod din lemn de tec din lume. Pe lângă asta, nu știm dacă mai are rost să-ți spunem că apusul arată fabulos și că sub nicio formă nu ar trebui să ratezi acest loc dacă ajungi în Myanmar.

Și acum să vorbim puțin despre costuri.

Turul acesta a fost ceva mai scump, dar asta și pentru că am avut ghid privat și a durat și destul de mult. Cu toate că ni s-a părut cam mult la vremea respectivă, acum, uitându-ne în urmă, credem că a meritat. Am învățat multe lucruri pe care, fără un ghid alături, sigur nu le-am fi aflat, iar în plus am fost și îndrumați peste tot, așa că nu a fost nevoie să ne batem capul cu absolut nimic. Așa că iată pe ce s-au dus banii:

– mașină cu șofer – 50.000 kiat (27 euro)
– ghid – 45.000 kiat (24 euro)
– barcă spre Mingun și înapoi – 30.000 kiat (16 euro)
– barcă spre Inwa și înapoi – 2.400 kiat (1,3 euro)
– căruță în Inwa – 10.000 kiat (5 euro)

la unele obiective turistice, am folosit abonamentul turistic pe care l-am achiziționat în Mandalay, așa că nu a mai fost nevoie să plătim alte bilete de intrare. Cam așa s-a încheiat vizita noastră în Mandalay și în împrejurimi, însă, ce să vezi, aventurile nu s-au terminat aici.

Dacă am testat zborul cu o companie internă, mersul cu trenul, mersul cu autobuzul, am zis că ar fi cazul să vedem cum e treaba și pe apă. Așa că, între Mandalay și Bagan, am optat pentru o croazieră de nouă ore pe râul Irrawaddy, în care aveam să și vizităm câte ceva, dar să și învățăm destule, motiv pentru care croazierei îi vom dedica un articol separat. Fii pe fază!

Citește și:
10 lucruri pe care ar trebui să le știi dacă plănuiești o vacanță în Myanmar
Myanmar: Ghid de călătorie în Yangon
Myanmar: Ghid de călătorie, Lacul Inle
Myanmar: Ghid de călătorie în Mandalay
Croazieră pe râul Irrawaddy, între Mandalay și Bagan
Myanmar: Ghid de călătorie în Bagan
Minunata Burma – traseul nostru de 17 zile prin Myanmar



Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten