În luna decembrie 2018, am decis să lăsăm sarmalele și cozonacii acasă și să pornim, de sărbători, spre Caraibe, o destinație pe care o aveam de mult prea mult timp pe lista de dorințe. Cam de când eram mici, de fapt, când ne imaginam apele turcoaz și pirații ce le tulburau.

Astăzi, a venit vremea să-ți povestim despre Guadelupa, insula unde am stat șase zile.

Pe scurt, vorbim despre o croazieră de două săptămâni în care am vizitat zece insule, iar îmbarcarea și debarcarea au avut loc în Guadelupa. Ca să avem timp să ne obișnuim cu fusul orar și cu diferențele mari de temperatură, am ajuns aici cu două zile mai devreme. Ne-am cazat în zona Le Gosier, una dintre principalele zone turistice. Apoi, în timpul croazierei, am mai avut parte de două zile pline pe insulă, pentru ca, la final, să mai stăm încă două nopți în zona Saint François, înainte de a zbura spre Miami. În total, au fost șase zile pe care le-am petrecut pe tărâm francez îndepărtat.

Câteva informații de bază despre Guadelupa

– Insula aparține de Franța, ca teritoriu îndepărtat, fiind una dintre cele 26 de regiuni ale Franței (région d’outre-mer) și, deci, parte integrantă a Republicii Franceze și a Uniunii Europene. Astfel, poți intra pe teritoriul insulei doar cu buletinul. Noi am mers pe varianta pașaportului, fiind un document internațional pe care îl poate descifra oricine în orice aeroport.

– Guadelupa este populată încă din secolul al III-lea î.Hr., când pe aici trăiau triburile amerindiene Arawak. Mai târziu, acestea au fost gonite de către tribul Carib, până prin secolul al VIII-lea, redenumind totodată insula ”Karukera” sau ”Insula apelor frumoase”.

– Europenii au descoperit insula în timpul celei de-a doua expediții a lui Cristofor Columb, la data de 14 noiembrie 1493. În cinstea Fecioarei Maria, dintr-o mănăstire regală spaniolă, insula a primit numele de Santa María de Guadelupe de Extremadura. În anul 1653, ea a intrat în posesia Franței, pentru ca, mai târziu, în 1674, să fie definitiv anexată de aceasta.

– Moneda de schimb este euro, exact ca în Uniunea Europeană. Foarte important pentru turiști este că și internetul poate fi folosit ca pe continentul european, aceasta însemnând că minutele și datele incluse în Roaming merg foarte bine și aici.

– Guadelupa este împărțită în mai multe insule: două insule principale, Basse-Terre și Grande-Terre, pe care le separă un canal îngust, cunoscut sub numele de Râul Sărat. Pe lângă acestea, mai sunt și niște insule mai mici, adiacente: La Désirade, Marie-Galante și Les Saintes, acestea din urmă alcătuind un arhipelag din nouă insule, dintre care doar două sunt locuite.

– Cum am văzut noi oamenii? Ei bine, în Guadelupa și Martinica, nu ni s-au părut foarte prietenoși, mai degrabă aroganți, cel puțin comparativ cu localnicii celorlalte opt insule pe care le-am vizitat în această vacanță.

Transportul
Ce să zicem, la capitolul transport e jale. De la aeroport, am fost nevoiți să luăm un taxi până la cazare, în Le Gosier, pentru că am aterizat la o oră târzie. Cursa ne-a costat 35 de euro cu aparatul pornit. În mod normal, există și un autobuz care face transferul, dar noi nu am putut beneficia de această variantă.

La plecare, tot din cauza orei zborului spre Miami, am apelat din nou la taxi: de data aceasta, cursa spre aeroport, cu pornire din regiunea Saint François, ne-a costat 55 de euro. Și asta datorită gazdei care a negociat pentru noi.

Am testat și mijloacele de transport în comun. Vizavi de cazarea din Le Gosier, de pildă, există o stație de autobuz unde am așteptat cuminței mașina care să ne ducă în Pointe-à-Pitre pentru a ne îmbarca pe vasul de croazieră. Cursa a costat 1,2 euro. Autobuzul din portul din Pointe-à-Pitre și până în Saint François a costat 4 euro de persoană.

În altă zi, am vrut să vizităm și altceva în afară de plajă, așa că ne-am gândit că o excursie de o zi pe insula Basse-Terre nu ar fi rea. După îndelungi căutări, am ajuns la concluzia că nu avem nicio șansă să ajungem acolo pe cont propriu și, cum nu am vrut să ne batem capul cu închirierea unei mașini pentru o singură zi, am preferat să apelăm din nou la un taxi. Am plătit 80 de euro amândoi pentru o mașină (deci, dacă sunteți mai mulți, clar va fi mai ieftin), iar șoferul ne-a plimbat cam jumătate de zi în partea verdei a insulei: la distileria Domaine de Séverin (cu intrare gratuită), la cascada Ecrevisses și la Parcul Les Mamelles.

Din ce am văzut, spre insula Basse-Terre nu prea circulă autobuzele locale, așa încât prețul unei excursii poate fi destul de piperat.

În insula Grande-Terre, așa cum povesteam și mai devreme, ai la dispoziție autobuze locale spre multe zone de pe insulă, singura condiție fiind aceea de a te folosi de ele în timpul zilei.

Acestea fiind spuse, în cazul în care stai mai multe zile pe insulă, îți recomandăm să optezi pentru varianta închirierii unei mașini, cea mai comodă variantă dintre toate.

 

Mâncarea
Ca să-ți faci o idee despre costurile mâncării, află că am plătit 50 de euro, de pildă, pentru un burger caraibian, unul de vită și două beri mititele pe plaja La Datcha. O bere costă în jur de 3-5 euro la terasă. Am dat o raită și prin supermarketuri, pentru a ne aproviziona cu apă, bere, produse pentru micul dejun, și de cele mai multe ori am ales Leader Price. Prețurile sunt destul de mari și aici, în sensul că 20-30 de euro se duceau lejer. O apă costă 1 euro, o baghetă franțuzească 0,5-1 euro, brânzeturile 3, 4 sau chiar 5 euro, dacă nu și mai mult.

Ce am văzut pe aici

Zona Le Gosier este frumoasă, dar destul de scumpă, cum, de altfel, este cam toată insula. Cazarea pe care am ales-o a venit cu o surpriză nemaipomenită: nu numai că studioul era așezat într-un complex rezidențial păzit și extrem de liniștit, de curat, cu un wi-fi care mergea strună, dar în spatele blocului se întindea și o grădină tropicală ce ducea către o plajă cum vezi numai în cărțile poștale. Bine am venit în Caraibe! 🙂  Studioul poate fi găsit pe Airbnb aici și costă 280 lei/noapte.

În zonă, sunt foarte multe restaurante, iar la 15 minute de mers pe jos se află și un supermarket de unde te poți aproviziona cu aproape tot ce ți-ar trebui, așa cum am făcut și noi (supermarketul Leader). Tot la 15 minute de mers pe jos se află și plaja La Datcha, mai animată și mai mare decât cea pe care o aveam noi în ”spatele blocului”. Te poți plimba în zonă și poți descoperi mici plaje private, numai și numai pentru tine și pentru iguanele ce își duc veacul pe-acolo.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Aventurescu® Oficial (@aventurescu) pe

Zona Sainte-Anne. Este o zonă foarte căutată de turiști. Mare lucru nu ar fi de zis despre ea în afara faptului că aici găsești unele dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă. În plus, este accesorizată așa cum trebuie cu palmieri, nisip foarte fin și turcoazul clasic de Caraibe. Notează Plage de la Caravelle și n-o rata!

Zona Saint François. După cum ziceam mai sus, am ales ca, la sfârșitul croazierei, să mai stăm două nopți pe-aici, înainte de a ne lua tălpășița spre Miami, unde aveam să petrecem Revelionul. Am ales zona Saint François, pentru că citiserăm noi că este o zonă exclusivistă și ceva mai înstărită. Și așa a și fost.

Am închiriat prin Airbnb o căsuță care ne-a surprins încă o dată: localizată în mijlocul unui cartier luxos înconjurat de un teren de golf. Imaginează-ți numai ce concerte erau seara în toată vegetația aia luxuriantă. În aceeași curte își aveau casa și proprietarii, un cuplu de francezi din Noua Caledonie ce s-au relocat aici. Ne-am bucurat de o piscină foarte frumoasă, pusă la dispoziția oaspeților, am primit din partea casei și micul dejun, ba chiar și câteva gustări tradiționale seara și, cireașa de pe tort, am fost răsfățați și cu un cocktail cu rom. Vis!

Și să nu uităm că mai sunt pe-aici și trei căței prietenoși și foarte educați, ceea ce pentru noi a fost o mare bucurie. Altfel, un minus ar fi că plaja este destul de departe. Sigur îți trebuie o mașină, chiar dacă, ce-i drept, circulă și autobuzele locale. Doar că foarte rar. Cum noi văzuserăm plaje peste plaje în ultimele două săptămâni, două zile liniștite, într-o oază tropicală, nu ne-au stricat deloc. Bungaloul poate fi găsit aici, iar o noapte de cazare costă în jur de 300 lei.

Orașul Pointe-à-Pitre. Fiind capitala insulei, aici se află și portul, dar și aeroportul internațional. În apropierea portului, se găsesc o piață de pește foarte interesantă, o piațetă numită Piața Victoriei și Memorialul Sclavilor. Mai mult de o după-amiază nu prea ai ce face aici.

Distileria de rom Domaine de Séverin. Distilerii de rom sunt mult mai multe, dar noi am ajuns doar aici. Înființată în anul 1929 de familia Marsolle, distileria se află în Basse-Terre. Totul se face la fața locului, de la creșterea trestiei-de-zahăr la prepararea și îmbătrânirea romului.

În drum spre distilerie treci prin câmpurile de trestie de zahăr, cât să îți faci o idee despre ce se petrece aici. Plimbarea prin domeniu este gratuită. Există, însă, un traseu foarte bine indicat pe care să îl urmezi, în așa fel încât să poți vedea vechile mașinării ce se foloseau cu zeci de ani în urmă, fabrica încă activă, casa familiei Marsolle. La capătul traseului, se află magazinul de desfacere unde degustarea de rom este gratuită și unde poți vizita micul muzeu cu obiecte ce au aparținut familiei.

Este clar un loc potrivit unde să înveți câte ceva despre istoria locală, despre rom, dar, în egală măsură, să vizitezi și o veritabilă grădină botanică. Ar mai fi și varianta plimbării cu trenulețul, contra cost, dar noi nu am testat-o. Domeniul nu este foarte mare, așa că îl poți lua la pas.

O bilă neagră am da-o, totuși, pentru că, în pofida faptului că este o distilerie cu o ditamai istoria, unde încă se produce rom, în magazinul de desfacere nu se poate degusta romul propriu, ci alte producții, motivul fiind neînțelegerile cu partenerii. Astfel, cel puțin pentru moment, nici măcar nu mai pot vinde în magazin marca proprie de rom. Ca să fim sinceri până la capăt, pe noi nici măcar nu ne dă pe spate băutura asta, așa că, fie că degustăm o producție, fie că e cu totul alta, nu am prea ști să facem diferența, deci nu ne-a deranjat prea mult. Totuși, parcă nu se cade o asemenea hibă, nu-i așa?

Cascada Ecrevisses
Aflată tot în Basse-Terre, în mijlocul unei păduri tropicale, nu putem spune decât că e minunată!  Nu e foarte departe de șoseaua principală ce străbate parcul național, așa că, după ce mergi un pic prin pădure, ți se arată în fața ochilor o apă turcoaz și o cascadă răcoritoare. Locul nu duce lipsă de turiști care vin aici și ca să se bălăcească, așa că nu te aștepta la o mare descoperire. Puțin mai încolo, este și un râu care curge prin pădurea tropicală și, zicem noi, ar merita să faci o plimbare de-a lungul lui, sărind de pe o piatră pe alta.

Pe cealaltă parte a drumului, tot în pădure, există un loc special pentru picnic, amenajat cu căsuțe din bambus acoperite cu vegetație tropicală. Aici am văzut foarte puțini turiști, dar multe veverițe și iguane.

Niciuna dintre cele de mai sus nu are taxă de intrare, doar că ai nevoie de mașină ca să poți ajunge aici.

Parc Des Mamelles este un fel de grădină zoologică și grădină botanică în același timp, fiind localizat în Parcul Național Guadelupa. Există indicatoare peste tot, așa că, în ciuda suprafeței de 4 hectare de pădure tropicală, nu te rătăcești. Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult este că, pe alocuri, plimbarea se face pe deasupra pădurii, aceasta fiind străbătută de numeroase poduri suspendate.

Nu suntem noi mari fani ai grădinilor zoologice, dar am citit puțin înainte de a ajunge aici și am aflat că trăiesc în grădină 85 de specii de vietăți din zona Caraibilor și din Guyana Franceză, multe dintre ele pe cale de dispariție. Se întreprind, însă, acțiuni prin care se încearcă protejarea și salvarea faunei sălbatice din Guadelupa, așa că rolul grădinii zoologice este și de a asigura biodiversitatea de mâine, dacă speciile ar dispărea. Unele animale au fost salvate din așa-numitul trafic de animale și sunt ținute acum în captivitate pentru a le proteja, tocmai pentru că mai mult ca sigur în sălbăticie nu ar mai supraviețui. Ce este foarte interesant este că poți lua parte la lecții de conservare a naturii, la sesiuni de întrebări cu angajații, dar și că, peste tot, sunt informații foarte bine structurate despre activități și speciile prezente.

Copiii se pot bucura de Kaz’à Tarzan, un loc de joacă de unde nu lipsesc toboganele, tunelurile și traseele prin copacii din pădurea tropicală.

Taxa de intrare este de 14,5 euro pentru adulți și 8 euro pentru copii. Mai multe detalii găsești aici.

Drumeție în natură în Basse-Terre – câmpuri de trestie-de-zahăr în Parcul Național Guadelupa și pădurea tropicală. Dacă ai mașină la dispoziție, nu ar trebui să ratezi o plimbare pe șoseaua care taie câmpurile de trestie-de-zahăr în două. Prin pădurea tropicală din Basse-Terre poți face și trasee: excursie la vulcanul Soufrière, la Canionul Acomat sau până la plaja Grand Anse.

Pe lângă cele de mai sus ar mai fi de văzut:
Pointe des Châteaux, aflat în extremitatea estică a insulei Grande-Terre, o minune naturală a insulei pe care noi nu am mai apucat să o vedem,
Plajele Anse Laborde și De La Perle,
Natural Reserve of Grand Cul-de-Sac Marin Boat Tour. Cu baza pe insula principală, într-una dintre zile poți face o excursie în această rezervație naturală despre care am auzit numai de bine.

În concluzie, ne-a plăcut Guadelupa mai mult decât Martinica pentru că ni s-a părut mai liniștită, mai sălbatica. La un moment dat, sperăm să ne întoarcem pentru o săptămână sau chiar mai mult numai și numai pentru a lenevi pe plajă, mai ales că avem legături foarte bune la zborurile din Paris. Noi, de pildă, am plătit doar 130 euro/segment cu Level. Zborul din Paris (aeroportul Orly) a fost direct, confortabil și foarte convenabil, așa că îți recomandăm cu drag destinația asta pentru o vacanță de iarnă așa cum trebuie. Adică la plajă! 🙂

Am reușit să ajungem pe această insulă cu ajutorul Croaziere.co și Costa Cruises. Itinerarul a fost de două săptămâni și a cuprins GuadelupaTortola, St. MaartenAntiguaSt. Vincent, MartinicaTobago, Grenada, Barbados și St. Lucia. Recomandăm cu încredere traseul!

Citește și:

 

Ce trebuie să știi dacă plănuiești o vacanță în Caraibe, Antilele Mici

Jurnal de bord. Cum a fost croaziera de două săptămâni în Caraibe

Insulele Virgine Britanice – cum am petrecut o zi în Tortola

Sint Maarten – insula împărțită frățește între francezi și olandezi

Antigua – insula fluturilor și a celor 365 de plaje

St. Vincent and the Grenadines – pe urmele piraților din Caraibe

Descoperind Franța exotică – mica incursiune în Martinica

Insula Tobago – unul dintre cele mai exotice locuri de pe Pământ

Insula Barbados – acasă la Rihanna

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.