Luxemburg este una dintre acele țări la care nu te prea gândești atunci când plănuiești următoarea vacanță, fie de frica prețurilor ridicate, fie din cauza faptului că nu este o țară despre care să se vorbească foarte mult, lucru ce n-o face tocmai populară. Noi am fost într-un city break do-it-yourself în Luxemburg, una dintre cele mai scumpe țări din Europa, și ne-am și interesat puțin despre viața de aici.




Am zburat din București către Bruxelles, pentru ca, mai apoi, din fața aeroportului Charleroi să luăm autobuzul Flibco către aeroportul Findel din Luxemburg, unde se făcea transferul. În total, am dat cam 50 de euro de persoană, dus-întors, pentru zbor și transfer, din cei aproape 200 de euro cât ne-a costat întreg city break-ul DIY de persoană, incluzând și cazarea.

Ceasul arată ora prânzului. Ne aflăm în fața aeroportului Findel, singurul din Luxemburg și bază a singurei linii aeriene a țării, Luxair. Urcăm în autobuzul care urmează să ne ducă în centrul orașului, pentru 4 euro dus-întors.

Toate bune și frumoase, nimic nu pare să fie nelalocul lui. Poate doar călătorii din autobuz, care arată de parcă doar ce au terminat vreo întâlnire corporatistă extrem de importantă sau chiar… o nuntă. Îmbrăcați la cămașă și costum, cu ultrabook-urile de 13″ și smartphone-urile la îndemână, făceau ca noi și alți câțiva turiști să părem din cu totul și cu totul alt film. Și totuși, e o zi obișnuită de joi în Luxemburg.

Autobuzul nr. 16 înaintează încetișor spre centrul orașului, așa că avem timp suficient să privim, dincolo de fereastră, la oameni și la peisaje. Trecem și prin faimosul cartier Kirchberg, care găzduiește mai multe instituții ale Uniunii Europene precum Comisia Europeană, Curtea de Justiție, Parlamentul, dar și numeroase companii din domeniile IT și financiar-bancar.

 

Senzația este că am călătorit în viitor și ne plimbăm prin Pipera City, o metropolă ce a înghițit de mult Bucureștiul.

Tot plimbându-ne pe lângă clădirile de birouri, bulevardul se umple de oameni, tot la costum, ce își fac drum spre masa de prânz. Peisajul amintește cumva de scenele tipice de film cu lumi utopice. Ajută mult și faptul că pe stradă cea mai comună mașină este BMW, apoi Audi, iar wi-fi-ul este gratuit în tot orașul.

Fiind adăpostit de Germania, Belgia și Franța, acest teritoriu este asemenea unei bule din mai multe puncte de vedere. Multe companii financiare, de pildă, au fost atrase de noțiuni ca paradis fiscal sau secret bancar, pe de o parte, dar și de siguranța, renumele și încrederea ce derivă din faptul că este capitală a Uniunii Europene și multe instituții își au sediul aici, pe de alta.

Ei bine, cu toate acestea, și s-ar putea să te surprindă, Luxemburg se află pe locul 6 în topul țărilor cu cele mai mari datorii externe.

 

Dar să revenim la city break-ul nostru în acest paradis, fie el și fiscal. La coborârea din autobuz, mergem tot înainte, fără o direcție anume și, inevitabil, ajungem deja în centru. Toamna își face simțită prezența, dar discret, cât să coloreze un pic frunzele copacilor. Orașul ăsta, cochet și aparent utopic, arată într-un mare fel, de parcă nimic nu merge prost pe-aici. Îi tot căutăm nod în papură, la fiecare pas, dar deocamdată n-avem sorți de izbândă.

Ne resemnăm, într-un final. Luxemburg este o bijuterie urbană aparte, cu arhitectură cu origini celtice, vechi, un exemplu de oraș în care poți duce o viață liniștită, la cele mai înalte standarde cu putință.

Este trecut de ora prânzului și căutăm un loc unde să mâncăm. După 30 de minute de umblat pe străduțele împânzite de braserii, restaurante și magazine scumpe, descoperim Istanbul Kebap, o șaormerie clasică unde poți mânca decent la 7,5 euro de persoană, în banii ăștia intrând un meniu de kebab cu cartofi și o băutură.

Se pare că mulți angajați din zonă vin să mănânce aici la prânz, evitând, probabil, restaurantele mult mai scumpe din zonă. Luxemburg nu are o cultură culinară proprie, majoritatea preparatelor fiind împrumutate din țările vecine sau de pe la minorități, așa că vei găsi cu ușurință și burgeri, și cartofi prăjiți, și vestiții cârnați nemțești, dar și alte mâncăruri de prin Germania, Franța sau Belgia.

După ce ne încărcăm bateriile, luăm iarăși străduțele la pas, facem poze, cum fac toți turiștii chinezi, și dăm în calea noastră de un protestatar. Posibil să fie singurul protestatar din tot Luxemburgul și pare-se că are ceva cu instituțiile și corporațiile, dar nu reușim să deslușim mesajul lui, așa că nu ne este foarte clar motivul supărării sale.

Suntem încă pe deal, în Ville Haute, partea unde locuiau odinioară burghezii ducatului. Mergând pe marginea văii Petrusse, descoperim viaductele impozante, dar și așezarea de la baza văii, cartierul Grund, așezat pe malurile râului Alzette. Aflăm ceva mai târziu, de la un localnic expat, că în partea aceasta a orașului locuiau odinioară săracii vremurilor.

Coborând la vale, descoperim un sătuc pitoresc desprins parcă din basme, o combinație între Bruges și Alsacia. O șaorma sățioasă am mâncat, așa că acum ar merge o bere bună. Ne îndreptăm spre un pub irlandez, Scott’s Pub, așezat idilic pe malul râului. Până să deschidem meniul, ne și imaginăm lista luuungă de beri, semn că, iată, luxemburghezii au împrumutat tot ce au avut mai bun nemții și belgienii.

Surpriză, însă, meniul e sărac în beri, sortimentele-s puține, dar măcar au Diekirch, o bere locală. Ne mulțumim cu ea, dar și cu un Kwak belgian, la 5 euro draftul și tot 5 euro sticla de jumătate de litru.

 

Luxemburg, hub-ul imigranților, unde francezii sunt ospătari, iar portughezii gunoieri. .

În fiecare zi de lucru, peste 170.000 de muncitori nemți, belgieni și francezi calcă granițele Luxemburgului. Numărul mare de companii și de instituții europene, dar și stabilitatea economică de aici au atras oameni din toate colțurile continentului, oameni ce visează, cumva, la visul luxemburghez și la un nivel de trai la cele mai înalte standarde.

 

Sunt o mulțime de variante de angajare în Luxemburg, de o varietate extraordinară, așa că poți alege dintre corporațiile financiare, cele IT sau instituțiile europene, cu salarii începând de pe la 3.000 de euro, pentru ca 5-7 ani de experiență să-ți aducă mai târziu chiar 5000 de euro. Stând de vorbă cu un expat, am aflat, de pildă, că salariile vin la pachet cu beneficii precum asigurari de sănătate, dar și dentare foarte bune. Sună cam bine, nu-i așa?

Și-atunci, n-ar trebui să ne mai mire că, iată, siguranța locului de muncă și un salariu de vreo 5.000 de euro te-ar face să te gândești la un apartament, modest, ce-i drept, și la un BMW sau Audi, ca să te potrivești peisajului urban din Luxemburg, dar să ți le și permiți. Totuși, în afara muncii, ce faci?

Ei bine, Luxemburg a fost nominalizat drept una dintre cele mai plictisitoare țări din lume, și nu numai din cauza vremii mohorâte și a soarelui mai mult absent, ci și din cauză că astăzi Luxemburg a devenit un mediu perfect pentru a munci și a-ți duce existența în cele mai bune condiții.

Ai să întrebi, nu-i așa, ce e rău în asta. Răspunsul este simplu: fără un echilibru între muncă și activitățile socio-culturale, nu prea funcționăm cum trebuie. Fiecare își vede de muncă, sigur, dar evenimentele culturale sunt destul de rare, ceea ce limitează, așadar, posibilitățile de recreere. Dacă te gândești să devii expat aici, poate ar fi bine să arunci un ochi pe lista oficială cu joburi disponibile în Luxemburg.

Altfel, însă, și vremea ajută. Poate că, dacă Luxemburg ar fi avut deschidere la mare și 300 de zile însorite pe an, nu ar mai fi avut nimeni, în schimb, dispoziția necesară pentru muncă, adică nici chef, nici spor, iar PIB-ul ar fi scăzut dramatic.

Compania aeriană națională, Luxair, are zboruri foarte bune către majoritatea destinațiilor la plajă din Europa, dar și către orașe de pe continent unde se pot face city break-uri reușite. Astfel, dacă îți face planuri să te muți  în Luxemburg și să și muncești aici, și-ți mai place și să călătorești, să știi că poți îmbina utilul cu plăcutul fără nicio problemă.

Altfel, un city break în Luxemburg te va costa undeva la 200 de euro de persoană, incluzând aici zborul și caarea. Asta dacă zbori în Bruxelles, cum spuneam, iei transferul Flibco și te cazezi la Ibis Budget Luxemburg Airport, unde o noapte de cazare e între 50 și 75 de euro pe noapte. Micul dejun este de 7 euro de persoană, iar hotelul este curat și liniștit. Dacă, însă, ai prefera o cazare în buricul târgului sau cât se poate de aproape de centru, atunci ia în considerare și prețuri ceva mai mare, de aproximativ 100 de euro pe noapte.

Acest articol este o impresie personală și transparentă despre un Luxemburg pe care l-am descoperit într-un city break de două zile. Informațiile prezentate au la bază atât experiențele proprii, cât și discuțiile avute cu localnici și expați ce trăiesc și lucrează în Luxemburg.



Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten