După câteva zile petrecute în Yangon și în zona lacului Inle, iată-ne într-un autobuz local, cu destinația Mandalay. Orașul Mandalay a fost ultima capitală regală a Myanmarului, astăzi ocupând locul al doilea ca mărime după Yangon, iar noi spunem că nu ar trebui să lipsească din itinerarul tău dacă ajungi prin Myanmar.
Mandalay nu este un oraș medieval, ci unul nou creat de regele Mindon Min din Birmania, în anul 1857, ca noua capitală a regatului Ava. Numai doi regi birmanezi au domnit de acolo, regele Mindon și regele Thibaw, înainte de cucerirea britanică din 1885. Perioada sa de glorie a fost între 1858 și 1885, dar cea mai mare parte a măreției sale a dispărut odată cu focul care a distrus structurile din lemn și cu bombardamentele intense din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Ulterior, orașul a fost regândit și reconstruit de britanici, iar astăzi, Mandalay este un important centru de comerț cu China și India.
Ne-am așezat baza aici pentru cinci nopți, gândindu-ne să vizităm și orașul, dar și împrejurimile, și să ne rezervăm câteva zile în care să nu facem mai nimic. Doar să privim în jur și să observăm.
Cum ajungi în Mandalay?
Cum spuneam mai sus, am luat un autobuz local din Inle. O călătorie costă 8 dolari de persoană, iar biletele pot fi cumpărate de la o agenție locală din Nyaungshwe. Ține-te bine, că urmează să-ți dăm și o veste proastă: distanța între destinații este de 200-230 de kilometri, deci nu foarte mare, dar am făcut-o în aproape nouă ore. Nouă ore! Și a fost într-un mare fel.
Poate că nici nu ar fi fost chiar atât de rău dacă nu ne-ar fi zdruncinat autobuzul încontinuu, făcându-ne creierul și toate celelalte organe terci. Și-apoi, ce poți să faci atâta vreme într-un autobuz vechi, urât mirositor, fierbinte (pentru că, nu, nici aer condiționat nu avea, în caz că ți-ai făcut iluzii), dacă nu să te uiți pe geam? Și să te tot uiți?
Am făcut vreo două sau trei popasuri, cât să mai bem o apă și să cumpărăm un fruct, iar cu ocazia asta am văzut și ce înseamnă sărăcia extremă, femei ce lucrau manual la construcția străzilor (și când zicem manual, chiar asta vrem să spunem: fără niciun fel de mașinării, încărcau cu mâinile goale coșuri cu pietriș pe care le cărau pe cap), și bărbați topind smoala în cazane, ocazie cu care am văzut și cum se asfaltează drumurile în astfel de condiții. Am trecut prin sate unde construcțiile erau niște căsuțe din bambus împletit, iar copiii alergau în voie cu picioarele goale. Ca experiență, a fost una inedită, n-avem ce zice, și nu o regretăm deloc.
După cum îți poți imagina, a doua zi, obosiți după drumul atât de greu, nu am făcut mai nimic în Mandalay și ne-am refăcut. Sună într-un fel, știm, dar asta-i realitatea. 🙂
Unde am fost cazați?
Am stat la hotelul Royal Pearl, un hotel curat și liniștit, pe care îl recomandăm. De aici, am putut ajunge în centru pe jos, neavând nevoie de niciun fel de mijloc de transport. Micul dejun a fost inclus și chiar foarte bogat, angajații vorbesc limba engleza suficient de bine cât să te înțelegi cu ei, așa că s-a dovedit a fi o alegere bună. Pentru cinci nopți de cazare într-o cameră dublă, cu micul dejun inclus, am plătit 142 de euro.
Pe unde am mâncat?
Unul dintre cele mai rele lucruri care ți se pot întâmpla când ești plecat atât de departe de casă este să te lovească pofta aceea mare, de nestăvilit, de mâncarea ”ca acasă”. Iar pofta asta ne-a lovit și-n Mandalay și ne-a costat destul de mult, însă mâncarea a fost delicioasă. Așa că am mers la restaurantul Nova Coffee, iar într-o altă zi am testat și The M Steakhouse, foarte bun și el.
Pentru bucate tradiționale, îți recomandăm să încerci cu toată încrederea Mingalabar Myanmar Restaurant, unde, orice fel de mâncare îți vei comanda, mai primești încă vreo șapte castronașe cu fel de fel de gustări de-ale locului. În plus, nici prețurile nu sunt foarte mari, așa că pune-l repede pe listă.
Ce e de văzut?
Am ajuns și la partea cea mai complicată. Dacă ajungi în Mandalay, ar fi păcat să vizitezi doar orașul, dar nu și împrejurimile. Sunt foarte multe locuri de văzut, așa încât am fost un pic copleșiți și am simțit nevoia să ne organizăm și mai bine decât de obicei. Pentru a vizita totul cât mai înțelept cu putință, am apelat la Sorin. Nu știm dacă ai auzit de el sau nu, dar îți spunem noi pe scurt: Sorin este un român stabilit în Myanmar care deține aici propria agenție de turism, Myanmarvels. Majoritatea românilor rătăciți prin Myanmar apelează la el pentru diferite sfaturi, și-i firesc, la urma urmei, căci na, el este expertul. Și tot așa am făcut și noi.
Într-una din zile, ne-a trimis un șofer care ne-a plimbat prin tot orașul, făcându-ne un tur însoțit de numeroase explicații și povești, pentru ca, în altă zi, să plecăm într-o excursie în afara orașului, cu șofer și cu ghid numai și numai pentru noi. Dar hai să vedem cum au decurs.
Dacă vorbim despre turul orașului Mandalay, am avut de vizitat ceva obiective, așa că le vom lua pe rând:
Mahamuni Buddha Temple. Templul găzduiește o statuie acoperită cu zeci de mii de foițe de aur, fiind unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj din Myanmar. Aceste foițe de aur reprezintă un adevărat laitmotiv al Myanmarului. După cum îți povesteam și în ghidul despre Yangon, pagodele sunt acoperite cu aceste foițe de aur cu care localnicii învelesc inclusiv statuile lui Buddha.
Atenție mare, însă, în cazul acestui templu, doar bărbații au voie să pătrundă în încăperea unde se află Buddha și să lipească foița de aur ca ofrandă. De altfel, se tot lipesc foițele de vreo 100 de ani încoace, așa că aspectul lui Buddha este cu totul și cu totul schimbat, spre deosebire de cum arăta în fotografiile din trecut.
Strada de Marmură. Este încă unul dintre locurile celebre din oraș pe care trebuie să le vizitezi. Este, de fapt, o stradă unde se găsesc zeci de ateliere de sculptură în marmură. Toate sculpturile sunt cu Buddha, fiind mii și mii de statui de toate mărimile. Marmura este exploatată în cariere ce se află nu foarte departe de Mandalay și este adusă aici în blocuri ce urmează să fie sculptate de bărbați pricepuți, pentru ca de finisaje să se ocupe în general femeile. Un sfat de luat în seamă ar fi acela de a lua cu tine o mască chirurgicală pentru că deasupra străzii este un adevărat nor de praf pe care sigur nu vrei să-l iei cu tine acasă, în plămâni.
Am avut norocul să vedem aici și o ceremonie a unei familii înstărite, cu zeci de persoane îmbrăcate ca de carnaval, care alegorice, animale împodobite, muzică tradițională și multă veselie. A fost ceva inedit, iar ghidul ne-a spus că suntem foarte norocoși, pentru că astfel de ceremonii sunt destul de rare.
Lăsăm mai jos câteva fotografii care îți vor ”povesti” și mai bine despre frumusețea străzii.
Strada de Lemn. Nu departe de strada de marmură, și-au găsit locul și sculptorii în lemn. Aici poți intra în atelierele ce adăpostesc tot felul de obiecte sculptate în lemn și poți vedea cu câtă migală lucrează meșterii la fiecare statuetă în parte, dar mai ales cum se aplică foițele de aur pe statui.
Dacă tot eram la capitolul meșteșugari, șoferul nostru ne-a dus și la un atelier unde se prelucrează aurul, atelierul King Galon, care s-a dovedit a fi foarte interesant.
Pe scurt, foițele de aur sunt bătute manual ore întregi de câțiva băiețandri mai puternici, până devin foarte subțiri, apoi sunt duse într-un atelier unde femeile le dau foițelor tot felul de forme, de la frunzulițe la stele sau, pur și simplu, le aplică ca atare pe statuie. La workshop găsești și un punct de desfacere de unde poți cumpăra o amintire din aur. Noi, de pildă, am plătit pentru o frunzuliță de aur 5 dolari.
Royal Palace. Este ultimul palat regal al ultimului monarh birmanez. Palatul a fost construit între 1857 și 1859, ca parte a înființării noii capitale regale la Mandalay de către regele Mindon. O mare parte a palatului a fost distrusă în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial în urma bombardamentelor. Doar monetăria reglă și turnul cu ceasuri au avut o soartă mai fericită și au supraviețuit. O replică a palatului a fost construită mai târziu, în anii '90, cu materiale moderne.
Aici am avut parte de ceva ce nu ne-a plăcut în mod deosebit și, deci, nici nu am mai făcut-o de atunci, să ne lăsăm pașapoartele la intrarea în palat. Regula vine din partea guvernului și este foarte strictă, așa că ne-am conformat. Nu s-a întâmplat nimic anapoda, la ieșire ne-au fost returnate, iar toată lumea a fost mulțumită.
Atumashi Monastery. Nu departe de palatul Mandalay, la baza dealului cu același nume, am vizitat și această mănăstire, cu o istorie foarte interesantă, fiind ultimul mare proiect de construcție religioasă a regelui Mindon. Originalul era o structură magnifică din lemn, considerată la vremea aceea una dintre cele mai spectaculoase clădiri din Asia de Sud-Est. Clădirea și toate bogățiile din interior au ars în 1890, iar în anii 1990 a fost reconstruită de către departamentul arheologic birmanez, cu ajutorul muncitorilor condamnați. Clădirea arată impresionant, dar se spune că nu se apropie de grandoarea originalului.
Shwenandaw Monastery. Aflată în vecinătatea mănăstirii Atumashi, aceasă construcție a fost una dintre preferatele noastre din Mandalay. De fapt, a fost și prima clădire din tek pe care am văzut-o în viața noastră. Inițial, clădirea a făcut parte din palatul regal de la Amarapura, înainte de a fi mutată în Mandalay. Construită în stil arhitectural tradițional birmanez, mănăstirea Shwenandaw este singura structură originală a Palatului Regal. Atât exteriorul, cât și interiorul mănăstirii sunt decorate cu sculpturi din lemn, un adevărat spectacol pentru ochii turistului venit de departe.
Kuthodaw Pagoda și cea mai mare carte din lume. O altă minunăție a Mandalayului, fără doar și poate. Vorbim de această dată despre o stupă budistă care adăpostește cea mai mare carte din lume. Există 729 de tablete pe plăci de marmură inscripționate în ambele părți cu învățături budiste, în total fiind, așadar, 1458 de pagini. Fiecare tabletă se află într-un mic altar, cu un acoperiș propriu și o bijuterie prețioasă deasupra. Toate aceste altare albe ce conțin bucăți din cartea cea mare sunt aranjate în jurul unei pagode centrale acoperite, cum altfel, cu foițe de aur.
Kyauktawgyi Buddha Temple, cu cel mai mare Buddha din marmură din lume. Crezi că ai scăpat de temple? Nici vorbă! Altfel, de ce ai fi ales să vizitezi Myanmar, una dintre cele mai religioase țări din lume?
Iată-ne, așadar, ajunși la templul ce găzduiește cea mai mare statuie din marmură a lui Buddha. Figura a fost sculptată dintr-un singur bloc de marmură verde, adusă de la Sagyin, un loc aflat la aproximativ 19 kilometri nord de Mandalay. Blocul de piatră a fost transportat pe parcursul a 13 zile la locul templului, unde a fost sculptat, necesitând forță de muncă extraordinară (12.000 de bărbați). Și crede-ne pe cuvânt că este cu adevărat impresionant să vezi rezultatul muncii și migalei depuse pentru o operă de artă pe care burmezii o venerează de-a dreptul.
Apus de soare pe dealul din Mandalay. Iată-ne ajunși și la finalul excursiei prin Mandalay, care a fost pe măsura întregii noastre aventuri, adică incredibil. Am urcat pe cel mai înalt deal din oraș, Mandalay Hill, și am așteptat răbdători apusul soarelui, care se promitea minunat. După o zi lungă și obositoare, în care am descoperit o grămadă de locuri și lucruri fabuloase ale țării ăsteia mai puțin cunoscute în rândul turiștilor români, Domnul soare și-a arătat încă o dată măreția la apus. Ne-am luat la revedere și am plecat spre hotel.
Dar hai să vorbim un pic și despre costuri.
I-am plătit șoferului 36.000 de kiat, adică aproximativ 20 de euro, pentru amândoi, pentru răbdarea și prietenia cu care ne-a tratat de-a lungul întregii zile. Nu numai că ne-a plimbat de colo-colo, dar ne-a și povestit multe lucruri, iar după fiecare vizită ne aștepta la mașină cu apă rece și aerul condiționat pornit. Ne-am simțit răsfățați :). Mașina cu care ne-a plimbat era una mare, cu șase locuri, așa că, dacă vii în vacanță într-un grup mai mare, e posibil să ieșiți mult mai ieftin.
În plus, am plătit o taxă foto de 1.000 de kiat (cam 50 de cenți) la Mahamuni Buddha Temple, în timp ce un abonament pentru intrările la monumente (Palatul Mandalay, Shwenandaw Monastery) și în zonele arheologice (Amarapura, Innwa, Pinya, Paleilk) a costat 20.000 de kiat de persoană (în jur de 10 euro). Abonamentul ne-a fost folositor și în următoarea excursie, când am vizitat împrejurimile orașului.
Cum spuneam, am cumpărat și o frunzuliță de aur de 5 dolari, ca amintire.
Cam acestea sunt recomandările noastre pentru Mandalay. Vacanța nu s-a terminat încă, așa că urmează să-ți povestim într-un articol separat despre minunățiile pe care le-am văzut și în afara orașului, având ca bază de cazare tot Mandalay. Dacă te tentează și pe tine un astfel de tur cu ghid, poți lua legătura cu Sorin, fie pe Facebook, fie printr-un e-mail direct pe site-ul agenției.
Citește și:
10 lucruri pe care ar trebui să le știi dacă plănuiești o vacanță în Myanmar
Myanmar: Ghid de călătorie în Yangon
Myanmar: Ghid de călătorie, Lacul Inle
Cum vizitezi într-o singură zi Mingun, Inwa și Amarapura
Croazieră pe râul Irrawaddy, între Mandalay și Bagan
Myanmar: Ghid de călătorie în Bagan
Minunata Burma – traseul nostru de 17 zile prin Myanmar
