Santorini, pe calea măgarilor și Oia, satul de pe cărțile poștale

Ne place să călătorim și nu-i niciun secret pentru cei ce ne urmăresc, nu-i așa? Dar la urma urmei, cui nu-i place? Cine a gustat o dată din tot ceea ce înseamnă o călătorie, acela nu se mulțumește cu un singur concediu pe an. Acela va vrea să descopere neobosit. Așa și noi.

Vrem mai mult, mereu mai mult. Și am încercat tot felul de experiențe, am pus la cale nenumărate city break-uri prin Europa, am organizat pe cont propriu concedii și circuite senzaționale, dar iată că, anul acesta, a venit rândul unei vacanțe altfel: croaziera pe mare.

 Ne-am îmbarcat în Atena, pentru ca prima oprire, de două zile, să fie în Mykonos, despre care am povestit aici. În a treia zi, dis-de-dimineață, eram deja în Santorini, celebra insulă unde aveam să stăm o singură zi, motiv pentru care am fost nevoiți să fim foarte selectivi în alegerea obiectivelor pe care urma să le vizităm. Evident că am eliminat din start varianta de a ne încărca inutil programul, doar de dragul de a pune o bifă sau două în plus pe o listă cu obiective de neratat.

Vasul de croazieră a ancorat în mijlocul craterului – nu râde, insula reprezintă de fapt rămășițele, dacă putem spune așa, unei erupții vulcanice de mari proporții, în urma căreia insula ce exista pe vremuri aici a fost distrusă, rămânând în urmă un crater uriaș -, iar noi nu vedeam în fața ochilor decât un perete imens de culoare neagră. Ăsta să fie, oare, Santorini? Nu de alta, dar nu semăna câtuși de puțin cu pozele pe care le văzuserăm pe internet.

Am urcat la bordul unui vaporaș care ne-a dus încet la mal, iar pe măsură ce înaintam, peretele devenea tot mai abrupt. Ajungând, într-un final, la mal, descoperim funicularul care, contra sumei de 5 euro de persoană, te poate urca din port în oraș. Dacă ești un spirit aventuros, există și o potecă ce ajunge în oraș, urmând vechile trepte străbătute zilnic de zecile de măgari și catâri -  numai vreo 600! până în Fira. Imaginează-ți, deci, că, până să fie construit funicularul, treptele erau singura cale de acces către oraș.

Altfel, în funcție de greutate, pentru 6 euro, te poți cocoța pe un măgăruș sau pe un catâr și poți ajunge sus fără efort, după o călătorie destul de anevoioasă, ce-i drept, de aproximativ o oră. În fine, asta dacă animalul este în toane bune și dorește să-ți facă hatârul. În plus, mireasma pe care o lasă măgarii în urma lor nu prea seamănă cu nimic din ce sperai să găsești aici, în luxoasa insulă Santorini.

Noi am ales să urcăm pe jos și am scutit cel puțin doi măgari de un efort prea mare, zicem noi. Cele 600 de trepte din piatră sunt adesea acoperite de, pre-vi-zi-bil, balegă, așa că urcarea, după ce că este solicitantă, te mai și duce cu gândul la viața sadea de la țară. Sincer, pentru noi a fost relaxant și plăcut să urcăm sau să coborâm, singurul inconvenient fiind ploaia măruntă de vară ce s-a abătut asupra insulei și ne-a încetinit puțin, având în vedere că treptele au devenit alunecoase.

Fira, principalul oraș din Santorini, ni s-a părut nu numai haotic, dar parcă și un pic neîngrijit. De altfel, după ce vezi Mykonos, probabil că devine o misiune grea, dacă nu imposibilă, să găsești altceva care să te impresioneze la fel. Un plus demn de luat în seamă, pe de altă parte, ar fi prețurile la mâncare și băuturi, mult mai ușor de digerat.

După ce am băut o cafea, am pornit în căutarea stației de autobuz ce duce la unul dintre cele mai fotografiate locuri din lume: satul Oia.

O călătorie cu autobozul către Oia a costat 2.8 euro, iar în nu mai mult de o oră am ajuns să vedem minunea de așezare ce a reușit cumva, și-i lesne de înțeles cum și de ce, să împânzească internetul și cărțile poștale din întreaga lume.

Preț de câteva ore, ne-am tot plimbat pe străduțele abrupte ce se pierd timid printre resorturi, terase și câteva locuințe, care mai de care mai cochete. Nici nu ai nevoie de mai mult ca să îți faci o idee despre această zonă. Cert e că, la fiecare pas, mai găsești un cadru numa’ bun de tras în poză. Și nu orice fel de poză, ci dintr-acelea ce te fac să mulțumești divinității pentru că așa ceva există pe pământ și, mai ales, pentru șansa de a putea imortaliza tu însuți astfel de priveliști.

Și nu-ți face griji, orice aparat ai avea, oricât de nepriceput ai fi ca fotograf, pozele ies la fel de bine. N-au cum altfel. 🙂

La fel ca Mykonos, Santorini este o insulă destul de exclusivistă, iar dacă îți propui să petreci aici o vacanță mai lungă, încearcă să pui de o parte suficient de mult, căci trebuie să fii pregătit din punct de vedere financiar. Mâncarea costă destul de mult comparativ cu alte insule, așa că ține cont de asta, iar dacă mai stai și patru sau cinci zile, costurile cresc semnificativ.

Sau, de ce nu, poți alege să faci o vizită de o zi, în cadrul unei croaziere, așa cum am făcut și noi, și-n felul acesta nu vei mai scoate chiar atât de mult din buzunar

Concluzia?

Indiferent ce alegi, că-i un sejur mai lung, că-i o simplă excursie, de o zi, Santorini este o insulă pe care trebuie să o vezi, fără doar și poate, măcar o dată în viață.

Dacă, însă, ai fost deja în Santorini, ne-ar plăcea să ne împărtășești și nouă impresiile tale. Și, ca un pont pentru o vacanță viitoare, nu uita să citești și articolul nostru despre Mykonos.

În final, mulțumim mult, Croaziere.co! A fost o experiență mi-nu-na-tă!