Suntem împreună de mai bine de zece ani și nu ne-am gândit niciodată foarte mult la cum va fi ziua când ne vom căsători, deși, după o vreme, ne-am cam convins că drumul nostru prin viață este împreună. N-am visat la rochia de mireasă ca de prințesă, nici la frac și papion, la lacrimile alor noștri când aveam să spunem da și nici la horele nesfârșite. Totuși, a fost un moment când am început să visăm la o nuntă ca-n filme. Noi doi, o capelă din Las Vegas, un marș nupțial, un binevoitor care să ne întrebe dacă vrem, ca noi să spunem da, și multă bucurie.

Un astfel de scenariu a început să încolțească în mintea noastră și să ne surâdă din ce în ce mai mult. Mai ales că, după nuntă, ne-am fi oprit direct într-unul dintre cazinourile din oraș. A doua zi, cu și mai mare bucurie, am fi urcat într-o decapotabilă și-am fi pornit prin deșertul acela din filme, în care soarele este singurul ce-ți poate ține companie, bătându-te pe umeri cu razele lui fierbinți. Și-am fi mers așa mult, făcând câte-un popas scurt doar pentru un burger ca la mama lui acasă, și nu ne-am fi oprit decât la Marele Canion, unde am fi așteptat ca grandoarea reliefului să ne taie răsuflarea.

A fost un vis în ale cărui mreje am tot căzut în ultimii ani și din care, c-am vrut sau nu, ne-am trezit de fiecare dată fără prea mari speranțe. Deși am tot părăsit continentul pentru călătorii lungi și foarte lungi, cumva, America, acest tărâm al făgăduinței altora, ne-a speriat. Era un ditamai oceanul între noi, iar colțul acela de lume părea inaccesibil. De parcă, de ni s-ar fi întâmplat ceva acolo, am fi fost ai nimănui.

Ne gândeam, de pildă, cum ar fi fost dacă, odată ajunși dincolo de Atlantic, am fi pățit ceva. Păi să te ferească Sfântu’ să te doară un deget în State, că degetul ăla, ziceam noi, are să coste cât șapte vacanțe de-a lungul și de-a latul întregului continent american. Sau să rămâi fără bagaje și să nu ai cu ce te îmbrăca nici a doua zi, nici a cincisprezecea. Sau, sau, sau.

Până-n acea zi de august a anului trecut când așa ne-a ademenit o promoție a unei companii aeriene încât în mai puțin de jumătate de oră aveam biletele cumpărate pentru Las Vegas. Dintr-odată, ne-am dat seama că visul nostru se împlinea.
Cu atât mai mult cu cât, cu ceva timp în urmă, aflaserăm și despre Eurolife și asigurările lor de călătorie.

Hai să vedem, totuși, de ce am ales Eurolife și nu  altă companie de asigurări.
Nu plecăm niciodată la drum, mai ales la distanțe atât de mari de casă, fără asigurare de călătorie. Cumva, simțim că, având asigurarea făcută, cineva ne poartă de grijă și nu are ce să ni se întâmple. Chiar și atunci când, inevitabil, ni se întâmplă.

Știam la momentul respectiv despre Eurolife, eram familiarizați cu site-ul lor și-am zis să încercăm. Și ne-a plăcut mult, pentru că:
1. Interfața este prietenoasă și aerisită, ceea ce nu ne-a gonit de pe pagină după primul minut.
2. Procesul de achiziționare este foarte simplu, astfel că, după doar câteva click-uri, asigurarea era a noastră.
3. Am putut alege fix pachetul care ni se potrivește nouă cel mai bine, fiind disponibile trei diferite.
4. De ce să nu recunoaștem, prețul este atrăgător, fiind unul dintre cele mai avantajoase din câte văzuserăm noi la momentul respectiv.

Mai mult, sunt două detalii care chiar fac diferența atunci când alegi asigurarea de călătorie Eurolife:
–  În mod obișnuit, când vrei să cumperi o asigurare de călătorie, ea se activează la 24 de ore de cumpărare. Cea de la Eurolife, însă, nu. Dacă ți se întâmplă să îți amintești de ea chiar în aeroport, înainte de îmbarcare, poți să o cumperi chiar atunci, devenind activă imediat după efectuarea plății.
– Dacă incluzi cel puțin două persoane în asigurare, primești automat un discount de 10%.

Cum spuneam și mai sus, există trei pachete distincte, pentru călători cu nevoi și dorințe distincte, astfel încât să poți alege fix ceea ce ți se potrivește ție: pachetul Relaxat, pachetul Echilibrat și pachetul Zen. Noi l-am ales pe primul dintre ele pentru vacanța noastră în Statele Unite și am simțit de la un capăt la celălalt că suntem la adăpost.

Dar tu, la ce loc de pe pământ visezi cel mai des?
Nu întrebăm doar ca să ne aflăm în treabă. Întrebăm pentru că noi ne-am convins că de la vis pornește totul. De n-ar fi fost întâi de toate visul nostru american, nimic din ceea ce a urmat nu s-ar fi întâmplat. Nici oferta aceea de nerefuzat, nici nunta noastră în Las Vegas, oficiată de nimeni altul decât Elvis Presley, într-o capelă unde, cu ani în urmă, s-a căsătorit și Jon Bon Jovi, ba nici irealul Ford Mustang cu care ne-am plimbat de colo-colo.

A fost, poate, cel mai mare vis al nostru și azi e împlinit, făcând loc altor și altor vise, la fel de mari, și rămânând la loc de cinste în amintirea noastră.

Cu puțin curaj și o asigurare de călătorie care ne-a readus cu picioarele pe pământ, făcându-ne să înțelegem că nicio grijă n-ar trebui să ne țină acasă, am zburat dincolo de ocean. Dar tu? Tu cum ți-ai potoli setea de călătorii? Încotro ai zbura chiar mâine dacă ți s-ar putea îndeplini cea mai arzătoare dorință și dacă ai ști că nu ai de ce te teme?

Un comentariu

  1. Felicitari! Pentru casatoria voastra, pentru curajul de a traversa „ditamai oceanul”, pentru curajul de a explora, in general, locuri tot mai indepartate… va urmaresc, impreuna cu sotul meu si ati fost de multe ori inspiratia noastra in calatoriile facute… sper ca si SUA sa fie curand… Felicitari si Casa de Piatra!

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.