Săptămâna trecută am făcut un mic traseu prin Alpii Elvețieni. Ne doream foarte mult să facem o călătorie cu trenul, iar cum pe la noi lucrurile sunt departe de cum ar trebui să fie, ba am avea destul de mult de așteptat până să putem face un astfel de traseu, ne-am îndreptat atenția către cea mai tare țară europeană în materie de căi ferate. Elveția.

Nu ne-am aventurat pe un traseu prea lung, dar asta numai pentru că ne-au cam speriat prețurile despre care am tot citit pe internet. A fost, însă, un test, iar acum știm sigur că, dacă vrem ca data viitoare să punem de un circuit mai lung, trebuie să primim înainte o moștenire serioasă. 🙂

Ce ar trebui specificat de la început, e că pentru această mică vacanță am avut rezervări de acasă doar pentru biletele de avion și pentru cazări, în rest, toate biletele de tren și diferite atracții le-am achiziționat la fața locului. Să purcedem.

 

Spiez

Fiind luna iulie, deci vârf de sezon estival și una dintre cele mai aglomerate perioade în Elveția, când turiștii se bulucesc la propriu, automat și prețurile la biletele de avion au fost mari. Am zburat la Milano, iar de acolo am pornit spre Spiez, cu trenul, pe malul lacului Thunersee, în apropiere de Interlaken.

Spiez a fost o surpriză foarte plăcută și unul dintre locurile care ne-au plăcut cel mai mult în această escapadă. Nu am văzut prea mulți turiști, poate doar câțiva, și aceia elvețieni. Aici, te poți plimba pe malul lacului, poți admira ambarcațiunile, muntele se află și el pe fundal, iar în centrul localității există și o mică cetate. Totul arată perfect, organizat până la cel mai mic detaliu, fix ca în cărțile poștale.

Dacă te cazezi aici, primești de la hotel un card turistic care include călătorii gratuite cu autobuzele, intrare la muzeu și chiar un tur cu ghid al orașului. Mai sunt câteva obiective la care ai doar reducere (de 50%, de 30% sau de 10%). Noi am fost cazați în prima noapte la un hotel cocoțat pe un deal, chiar lângă gară, iar din restaurantul hotelului am avut o vedere fabuloasă asupra lacului.

Interlaken

Din Spiez, am luat trenul cu direcția Lauterbrunnen, cu oprire în Interlaken. Aici, am petrecut o după-amiază în oraș, ne-am plimbat, am avut chiar o tentativă de a închiria biciclete, dar ne-am lăsat păgubași de îndată ce am văzut prețurile. Două ore costă 25-35 franci. De supărare, am intrat într-o ciocolaterie și ne-am răsfățat cu câte un vis dulce elvețian.

La o simplă căutare pe internet, Interlaken apare printre primele recomandări pentru Elveția, ceea ce înseamnă că este un oraș foarte popular, apreciat îndeosebi de turiștii chinezi, care vin aici în sute de grupuri. Orașul este destul de mare și poate fi o bază potrivită pentru a explora zona și cele două lacuri între care se află: Thunersee și Brienzersee.

Dacă ne întrebi pe noi, o după-amiază a fost suficientă.

Lauterbrunnen

Ne-am întors în gara Interlaken Ost și am pornit spre renumitul Ținut al Celor 72 de Cascade: Lauterbrunnen. Cu trenul, am făcut în jur de 20 de minute și deja s-a schimbat peisajul. Practic, de pe malul lacului am ajuns direct în munți. Lauterbrunnen este de fapt o vale ce conține câteva sate: Lauterbrunnen, Wengen, Mϋrren, Gimmelwald, Stechelberg și Isenfluh, dar și multe alte cătunuri, ghețari, precum Tschingelfirn și Rottalgletscher, numeroase pajiști alpine și vârfuri ca Schilthorn, Bietenhorn, Scwarzmönch și Silberhorn, dar și renumitele cascade care se revarsă de pe versanți.

Noi am mers direct în satul cu același nume. Era destul de aglomerat, turiști peste tot, însă, la foarte mică distanță de centrul satului, peisajul tipic elvețian era tot numai al nostru. De cum cobori din tren, nu ai cum să nu zărești o cascadă imensă ce se revarsă frumos chiar lângă sat. Mai mergi puțin, mai vezi una, și încă una, și încă una, și, ușor-ușor, îți dai seama de unde își trage numele de Ținutul Cascadelor.

De aici, din sat, poți porni în drumeții cu bicicleta spre ghețari sau poți face o mică excursie până la Trummelbach Falls, cele mai mari căderi subterane de apă ale Europei.

Grindelwald

Cu inima împăcată că am reușit să vedem una dintre minunățiile Elveției, seara ne-am urcat în tren și am pornit spre satul Grindelwald, un alt loc despre care citiserăm numai și numai de bine.

Am ales să stăm aici timp de trei nopți la Hotel Central Wolter, pentru a putea vizita împrejurimile. Știam câte ceva despre activitățile de aventură din zonă, dar, în plus, voiam să ne plimbăm ceva mai mult de o zi pe aleile satului.

Grindelwald este un sat așezat la 1.000 de metri altitudine, înconjurat de ghețari și are vedere la vârful Eiger, vârf ce are aproape 4.000 de metri. Nu a fost atât de liniștit precum ne așteptam, ba chiar locul este turistic și aglomerat. Chiar și așa, dacă te îndepărtezi un pic de centru, găsești fără doar și poate oaze de liniște.

Toboganul din Pfingstegg, tiroliană și carturi la First Adventure

În prima zi aici, aveam pe listă toboganul din Pfingstegg, un tobogan lung de 736 de metri, cu diferență de altitudine de 58 de metri și cu o viteză la coborâre de până la 40 km/h. Totul, desigur, într-un cadru de poveste. Ca să ajungem în Pfingstegg, a trebuit să luăm autobuzul din Grindelwald, care a fost gratuit cu cardul turistic primit la hotel. A fost o călătorie extrem de scurtă, ținând cont de faptul că distanța respectivă se poate face și pe jos. Cum toboganul este cocoțat undeva sus, este nevoie să mergi cu telecabina până la capătul lui. Autobuzul te lasă chiar lângă stația de telecabină, iar prețul a fost de 22 de euro de persoană, pentru o călătorie dus-întors, cu o mică reducere datorată aceluiași card turistic.

Odată ajunși sus, spre uimirea noastră, nu prea era lume. O tură pe tobogan a costat doar 6 franci, dar se poate opta și pentru un pachet care conține mai multe runde. A fost foarte distractiv și părea indicat și pentru copii ceva mai mari. Poți vedea mai jos toată tura filmată de noi. 🙂

Am terminat destul de repede cu toboganul, așa că ne-am îndreptat spre Grindelwald First pentru a continua ziua cu aventură. Din Grindelwald, urci pe munte cu telecabina la 2.200 de metri, iar de sus poți porni în diferite drumeții pe cărările Alpilor sau poți lua parte la câteva activități de aventură. De jos, din sat, telecabina urcă până pe la 2.200 de metri și are vreo trei stații intermediare, așa că poți coborî și de acolo.

Aici, am găsit un pachet care suna cam așa: telecabină (călătorii nelimitate) + două aventuri la alegere (opțiunile fiind tiroliană, planor, carturi sau troti bike, fiecare la diferite stații) la 86 de franci de căciulă.

Planul nostru era să achiziționăm un pachet, să urcăm cu telecabina, să luăm prânzul, să ne plimbăm puțin pe creste, să ne dăm apoi cu tiroliana, care era poziționată cel mai sus pe munte, să ne plimbăm cu carturile, începând cu stația următoare, pentru ca, apoi, să facem o drumeție până jos în sat.

Dar am avut ghinion, sus s-a stricat vremea, cozile erau foarte mari, așa că nu am mai apucat să facem niciuna dintre cele două activități la care ne gândiserăm. De altfel, undeva, foarte mic, scrie pe pliant că, dacă vremea este nefavorabilă și pur și simplu nu apuci să faci nicio activitate, chiar dacă vina nu îți aparține, banii nu se returnează. Noi am cerut rambursarea, iar la casa de bilete am fost refuzați. Insistând cu un e-mail la biroul central, am reușit să recuperăm o parte din bani. La final, am rămas cu plimbarea cu telegondola, din care vezi niște peisaje spectaculoase, cu un prânz la înălțime și cu o plimbare cu vedere la ghețari.

Cum socoteala de acasă nu se pupă întotdeauna cu cea din târg, ne-am încheiat ziua ușor dezamăgiți, dar na, poate că ai să fii tu mai norocos, mai ales având și informațiile astea la îndemână.

Schynige Platte

Ultima zi plină petrecută în Elveția era rezervată pentru o vizită la Jungfraujoch, zis și acoperișul Europei. Aici, iar ni s-au schimbat planurile. Am verificat cu o zi înainte cât costau biletele dus-întors din Grindelwald și, ce să vezi, erau ”numai” 380 de euro pentru amândoi. O fi scumpă Elveția asta, iar noi eram și pregătiți psihic pentru astfel de prețuri, dar, totuși, asta a fost mult peste așteptările noastre, așa că am zis pas.

Ne-am reorientat către o altă variantă și iată ce ne-a mulțumit: vizita pe platoul Schynige, unde am ajuns cu trenul, pe una dintre rutele istorice ale Elveției, într-un peisaj extrem de pitoresc. Nici acesta nu a fost foarte ieftin, dar măcar nu am scos din buzunar aproape 400 de euro amândoi, ci doar 150. Am mers cu trenul normal până în satul Wilderswill, iar în sat am coborât și am așteptat mocănița ce avea să ne ducă, prin pădure, pe vârful munților, la 2.000 de metri.

Trenulețul merge încet, urcă, intră în tuneluri, merge pe lângă prăpăstii, în depărtare se văd și cele două lacuri, Thunersee și Brienzersee, de un turcoaz ireal, iar la final ajunge la nivelul norilor și ți se dezvăluie Alpii înzăpeziți în zare.

Aici am stat mai bine de jumătate de zi. De data aceasta, am avut noroc, căci am prins o vreme superbă, iar pe lângă asta, cu două zile înainte, se inaugurase și Grădina Botanică Alpină. Este de fapt un traseu pe vârful muntelui, cu multe potecuțe printre plantele specifice zonei alpine, fiecare plăntuță având denumirea și explicațiile de rigoare scrise pe câte o plăcuță.

Am dat o tură prin această Grădină a Raiului , ne-am plimbat prin zonă, am lenevit. Chiar am simțit că am reușit să intrăm într-un tablou. Totul era incredibil de frumos oriunde întorceam privirea. Mai mult, până la ora 14:00, poți lua parte la un mic spectacol muzical cu Hornul Alpin. Un cuplu de elvețieni îmbrăcați în straie tradiționale cânta de zor în câte un horn lung de câțiva metri. Foarte interesant, să știi!

Îți recomandăm cu drag acest traseu, dar fii cu băgare de seamă: vino echipat corespunzător, cu încălțăminte de trekking, cu șapcă sau pălărie pe cap, în caz că ajungi acolo vara, cum am ajuns și noi, și, poate, cu niște sandvișuri la purtător.

Ziua următoare, am pornit spre Milano cu trenul, urmând să mai petrecem o noapte în cetatea medievală din Bergamo despre care vom povesti într-un articol separat.

Și, pentru că foarte mulți din voi se vor întreba cât a costat această mică vacanță pe tărâm elvețian, am pus cap la cap toate cheltuielile și a ieșit acest articol: Buget de vacanță DIY – patru zile prin Alpii Elvețieni. Vacanțe reușite să avem!

Citește și:

Buget de vacanță DIY – patru zile cu trenul prin Alpii Elvețieni

2 comentarii

  1. Si eu am facut cam acelasi traseu in iulie 2016, dar am stat o săptămână în Grindelwald. Multe zile ne-am gândit daca sa dam acei bani pt Jungfraujoch, suma era cred ca identică, iar când am ajuns în fața ghiseului sa luam biletele fericiti si împăcați cu prețul am aflat ca nu exista locuri libere în urmatoarele 2 săptămâni. Vara se fac rezervări cu foarte mult timp înainte!

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.