Aflată de mult pe lista noastră de călătorii, Cappadocia cu văile sale parcă de pe altă planetă te face să visezi chiar și când o privești în poze, însă îți putem spune că în realitate rămâi pur și simplu fără cuvinte.
Zilele trecute ne-am întors dintr-o vacanță de 5 zile (dintre care 2 pe drum) în regiunea Anatoliei, vestita Cappadocia. Despre buget și detalii organizatorice revenim cu un articol separat, însă acum am vrea să-ți arătăm ce am văzut în această minunată mini-vacanță.

În zonă sunt 36 de orașe subterane ce dateaza din perioade de dinaintea lui Hristos. Acum mai bine de 2000 de ani, creștinii au fugit din sud pentru a se ascunde de persecuția romanilor, au găsit grotele, pe care le-au mărit și le-au îmbunătățit, și-au făcut sate întregi (în jur de 300) și biserici creștine, cele din Goreme și Urgup fiind printre cele mai vechi din lume.

Toată lista de mai jos am văzut-o în 3 zile pline: 2 zile am mers în excursii cu ghid pentru că nu erau foarte scumpe, iar o zi am fost de capul nostru prin Goreme.

 

Orașul Goreme

Aici am avut baza. Hotelul unde am stat noi, Yusuf Bey House este chiar în centrul orașului, cu multe restaurante și magazine în apropiere. Am avut o zi întreagă pentru a lua la picior orașul, însă am ales să ne îndepărtăm puțin de zonele turistice și bine am facut. Am urcat până la platforma de unde se vede panorama orașului (sus, un steag mare al Turciei se vede din tot orașul), iar de acolo am coborât pe jos pe partea cealaltă a văii. Am nimerit fix într-o oază ascunsă de ochii turiștilor, unde, la ora 13.00 se auzeau greierii, iar câțiva căluți și măgăruși se relaxau în voie în țarcul lor.

De acolo am urmat o potecă prăfuită, cu gândul să urcăm dealurile până la grotele ce se vedeau cocoțate în zare. După vreo 2 ore de mers, urcat și coborât, ne-am adăpostit într-o veche biserică creștină săpată în stâncă, cu fresce șterse, lăsata în paragină, dându-ne impresia că noi suntem descoperitorii ei. Cu siguranță nu e așa, însă nu mai era picior de om pe acolo, iar totul părea uitat de lume.

Mica noastră excursie pe cont propriu ne-a făcut poftă de mâncare și de un suc proaspăt de rodii.

 

Pe străduțele din Goreme

Ofertă la covoare și baloane zburătoare 🙂

Turcii sunt mari fani Renault/ Dacie 🙂

De aici am pornit spre grote

Oaza ascunsă, dincolo de centrul turistic din Goreme

Oaza ascunsă, dincolo de centrul turistic din Goreme

Aici faci stânga, spre Zemi

Ultima oprire: grota de sus 🙂

Și uite ce am găsit: o biserică veche de peste 2000 de ani

 

Muzeul în aer liber din Goreme

Inclus în patrimoniul Unesco, muzeul este obligatoriu de vizitat. Este de fapt un complex monahal cu biserici și mănăstiri săpate în stâncă, cu pereți ce poartă urmele unei istorii tumultoase a creștinismului din zona Anatoliei. În acest muzeu, cel mai mult ne-a impresionat Biserica Întunecată, interiorul ei este foarte bine conservat (pentru care se percepe o taxă suplimentară de 10 lire).

Din păcate nu ai voie să faci poze înauntru pentru a nu afecta frescele de pe pereți. Sfatul nostru este să încercați să vizitați muzeul în timpul săptămânii, pentru că în weekend este extrem de aglomerat.

 

Muzeul în aer liber

Intrarea în Biserica Întunecată

Foști locuitori ai complexului monahal

 

Orașul subteran Derinkuyu

Este cel mai mare și mai complex oraș subteran din Cappadocia, dar și printre cele mai mari din lume, descoperit din greșeala de un localnic în 1963 în timp ce făcea curat în casă sa săpată în piatră (și astăzi sunt sute de astfel de case în regiune).

Orașul are 8 etaje, fiecare etaj fiind destinat unei anumite activități: grajd, bucătărie, spații de stocare, crame, sală de mese, dormitoare (un fel de strămoși ai hostelurilor din ziua de azi), găzduind mai bine de 20.000 de oameni.

Câteva lucruri foarte interesante pe care le-am aflat de la ghidul nostru:

  • orașele subterane din Cappadocia sunt legate între ele prin tuneluri lungi de până la 10 km.
  • intrarile în orașe erau blocate pe dinautru. O poartă imensă din piatră era împinsă pe dinauntru, astfel nimeni din afara nu putea intra fără voia celor ce se aflau deja în orașul subteran.
  • orașele erau luminate cu torţe sau cu lămpi cu ulei de in sau grăsime animală, acestea producând suficientă căldură pentru a menţine temperatura la un nivel plăcut.

Sunt foarte multe de povestit despre aceste locuințe și ingeniozitatea cu care au fost construite, așa că o vizită într-un astfel de oraș este de neratat.

 

Stânga, dreapta, sus sau jos?:)

Dormitor comun

Pasaj între încăperi

 

Lacul vulcanic Nar

Nu-l aveam pe lista de vizitat, însă a facut parte din turul verde, a fost o oprire interesantă. Nu e ceva ce nu mai vazusem, lacul Sf. Ana de la noi fiind mai impresionant, însă se află într-o vale liniștită, înconjurată de stânci în care sunt săpate bineînțeles locuințe și biserici creștine foarte vechi.

 

Canionul Ihlara

Ihlara Valley se află între muntele Hasan și muntele Melendiz (2 din cei 3 vulcani ai Cappadociei). Are o adâncime de 100m și a fost formată de râul Melendiz acum câteva sute de ani. Canionul are 14 km, însa noi am făcut o drumeție de doar 3km .

De-a lungul văii au fost în jur de 4000 de locuințe și în jur de 100 de biserici, toate în peșteri, găzduind mai bine de 80.000 de suflete.

De altfel, de-a lungul canionului se pot vedea foarte clar grotele săpate în stânci. A fost o drumeție plăcută ce s-a finalizat cu urcarea a 300 de trepte pentru a ieși din canion, așa că trebuie să ai ceva condiție fizică.

 

Prin canionul Ihlara

Popas pentru o supă de linte și un ceai

Imaginea de sus după ce urci cele 300 de trepte 🙂

 

Valea Porumbeilor (Pigeon Valley)

Valea este numită așa datorită porumbeilor ce trăiesc acolo. Cu ani în urmă, porumbeii au fost folosiți ca purtători de mesaje.  Multe grote erau vopsite în alb pentru a atrage păsările înauntru.

Astăzi, încă poți vedea un număr destul de mare de porumbei în vale, ce se apropie fără frică de turiști sau de cafenelele aflate la marginea văii, în căutare de mâncare.

O galerie de artă cu ateliere de design bijuterii cu pietre locale, printre care și Zultanitul

Ca fiecare excursie turistică, în program sunt presărate și câteva locuri în care vizitatorii sunt duși să cheltuie bani. Un astfel de loc a fost și acest magazin imens, cu bijuterii cu tot felul de pietre, printre care și Zultanitul. O piatră magică, ce la lumină își schimbă culoarea: mov, verde, albastru, roz.

Prețurile sunt destul de piperate, însă frumusețea bijuteriilor te poate convinge ușor să scoți ceva bani din buzunar pentru o podoabă. Am rezistat tentației, cu toate că am avut cateva momente în care am stat serios pe gânduri să cumpărăm măcar niște cercei cu această piatră interesantă.

Uchisar: castelul și casele tradiționale în grote

Este unul dintre locurile care ne-a placut cel mai mult. La formarea impresiei a ajutat foarte mult probabil și că am ajuns aici fix când a început chemarea la rugăciune la moschee. Sunetul ce se propaga în vale de la moschee făcea să ți se zbârlească părul de pe mâini, rămâneai uimit la ce îți auzeau urechile și ce îți vedeau ochii: un castel arhaic imens cocoțat în cel mai înalt punct din Cappadocia. Castelul Uchisar este un castel roman săpat în stâncă, cu încăperi și tunele asemănătoare cu cele ale orașelor subterane, însă, din păcate multe încăperi nu sunt accesibile publicului, din cauza eroziunii.

Tot în acest popas am văzut și una dintre cele mai interesante terase a unei locuințe-grotă și tare ne-ar fi plăcut să intrăm puțin în casa oamenilor. 🙂

Pasabag sau Valea Călugărilor

Aici te vei intâlni cu o avalanșă de turisti, toti dornici să-și facă poze în grote și să străbată valea impresionantă cu stânci în formă de ciuperci.

Valea Devrent sau Valea Imaginației

Valea Devrent este cunoscută și sub denumirea de Valea Imaginatiei (Imaginary Valley) sau Valea Roz și nu este ca celelalte văi din Cappadocia, cu grote săpate în stâncă, biserici sau castele. De fapt, nu a fost niciodată locuită. Cu toate acestea, valea este spectaculoasă prin peisajul sau parcă desprins de pe lună.

Avanos și atelierele de ceramică

Cappadocia este renumită și pentru meșteșugurile sale ce se transmit din generație în generație. Unul dintre aceste meșteșuguri este olăritul. Tehnica am mai vazut-o și la noi în țară, însă stilul obiectelor de ceramica este diferit. Am vizitat un atelier de ceramică cu expoziție, iar produsele prezentate sunt adevărate opere de artă.

Valea Iubirii

Ghici de ce se numește așa! Turcii au și ei simțul umorului, iar iubirea la ei nu este reprezentată neapărat printr-o inimioară. Poate poza de mai jos îți poate explica mai bine semnificația numelui. 🙂

Zborul cu balonul

Cel din urmă pe listă, însă cea mai frumoasă experiență din Cappadocia.

Am venit în această regiune special pentru a zbura cu balonul. Ne-am trezit gospodărește la 4 dimineața, iar undeva pe la 5.30 eram în aer la 1000m altitudine, plutind deasupra formațiunilor unice în lume, alături de alte câteva zeci de baloane colorate și soarele ce dădea să răsară.

Este o experiență ce o recomandăm oricui nu are frică de înălțime și te asigurăm că va fi o amintire ce se va întipări adânc în colecția de amintiri frumoase, cele mai bune investiții pe care le poți face în viață. Nici nu este atat de scump cum se vehiculeaza pe internet. Am negociat la hotel excursia și am plătit 60 euro de persoană, iar prețul acesta îl mai găsești și la alte agenții dacă te plimbi puțin prin Goreme.

Citește și:

Buget de vacanta DIY: 3 zile în Cappadocia

Un comentariu

  1. Vrem detalii logistice 🙂 traseu si alte cele. Vrem sa plecam de rusalii dar inca nu suntem hotarati 🙂

Adaugă un comentariu

Top

Vrei să te anunțăm când apar oferte noi?

Îți trimitem un email când publicăm o ofertă de vacanță.

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten