Nici nu mai știm de când avem Cappadocia pe lista noastră de călătorii. Adevărul este că nici nu e greu să ajungi să te visezi acolo, plimbându-te prin văile acelea ce par să fie de pe altă planetă, fie și doar privind la niște poze. Darămite să ajungi acolo! Nu mai departe de zilele trecute ne-am întors dintr-o vacanță de cinci zile, dintre care două pe drum, în regiunea Anatoliei, în vestita Cappadocie. Vom povesti mai târziu, într-un articol separat, despre bugetul alocat și despre detaliile organizatorice, dar acum am vrea să-ți arătăm cam cum a fost pentru noi această minivacanță.

Există în zonă 36 de orașe subterane ce datează din vremuri de demult, de dinaintea lui Hristos. Cu mai bine de 2000 de ani în urmă, creștinii au părăsit sudul, de teama persecuției romane, și au ajuns aici, în inima Turciei, unde au găsit aceste grote fabuloase, pe care, inspirați fiind, le-au mărit și le-au îmbunătățit. În felul acesta, au luat naștere sate întregi – aproximativ 300 la număr –, dar și biserici creștine cunoscute în întreaga lume, cele din Goreme și Urgup fiind printre cele mai vechi.

Astfel, tot ce se regăsește în lista de mai jos a fost văzut în trei zile pline: în două zile am ales excursii cu ghid, pentru că nu erau foarte scumpe, iar o zi am păstrat-o pentru noi și ne-am plimbat de capul nostru prin Goreme.

 

Orașul Goreme

Ca de fiecare dată, alegem câte un oraș unde să ne așezăm baza și de unde să pornim în explorarea împrejurimilor, iar de data aceasta Goreme a fost fericitul câștigător. Hotelul unde am stat, Yusuf Bey House, este așezat chiar în centrul orașului, fiind înconjurat de o mulțime de restaurante și de magazine.

Cum spuneam, am avut la dispoziție o zi întreagă pentru a lua orașul la picior, așa că ne-am îndepărtat puțin de zonele turistice, aglomerate, și bine am făcut.

Am urcat până la platforma de unde se dezvăluie o panoramă spectaculoasă a orașului – sus, în vârf, stă arborat un steag mare al Turciei care se vede din orice colț al orașului –, iar de acolo am coborât pe jos pe partea cealaltă a văii, pentru o nouă perspectivă.

Am nimerit într-o oază ascunsă de ochii turiștilor, unde, în miezul zilei, la ora 13:00, greierii cântau în voie în timp ce niște căluți și măgăruși se relaxau în țarcul lor.

Cum orice loc de genul acesta ascunde sigur ceva și mai și, am urmat o potecă prăfuită, cu gândul foarte curajos de a urca dealurile până la grotele ce se vedeau în zare. După vreo două ore de mers, de urcat și coborât, ne-am adăpostit într-o veche biserică creștină, săpată în stâncă, cu fresce șterse de timpul nemilos. Părea să fie lăsată în paragină, nu alta, uitată de lume, și, cum nu mai era picior de om pe-acolo, senzația era că noi eram cei ce, după atâta vreme de abandon, am redescoperit-o.

Mica noastră excursie pe cont propriu a fost, așa cum se întâmplă de cele mai multe ori când ne luăm inima-n dinți și facem pe exploratorii, o gură de aer proaspăt și, trebuie să o mărturisim, a adus cu ea o poftă de mâncare nemaivăzută, dar și de un suc proaspăt de rodii.

 

Pe străduțele din Goreme

Ofertă la covoare și baloane zburătoare 🙂

Turcii sunt mari fani Renault/ Dacie 🙂

De aici am pornit spre grote

Oaza ascunsă, dincolo de centrul turistic din Goreme

Oaza ascunsă, dincolo de centrul turistic din Goreme

Aici faci stânga, spre Zemi

Ultima oprire: grota de sus 🙂

Și uite ce am găsit: o biserică veche de peste 2000 de ani

 

Muzeul în aer liber din Goreme

Ei bine, iată și primul obiectiv pe care sigur îl vei găsi în toate ghidurile turistice, dar care e obligatoriu de vizitat. Nu numai pentru că face parte din patrimoniul UNESCO, ci și pentru că e un complex monahal cu biserici și mănăstiri săpate în stâncă, ai cărui pereți poartă și astăzi urmele tumultuoasei istorii a creștinismului din Anatolia.

Cel mai puternic ne-a marcat în tot acest muzeu Biserica Întunecată, cu un interior extrem de bine conservat, pentru care se percepe o taxă suplimentară de vizitare în valoare de 10 lire turcești.

Din păcate, dar de înțeles pe undeva, este interzis să faci poze înăuntru pentru a nu afecta frescele de pe pereți. Sfatul nostru ar fi să încerci să vizitezi muzeul în timpul săptămânii, când nu este atât de aglomerat precum sâmbăta și duminica.

Muzeul în aer liber

Intrarea în Biserica Întunecată

Foști locuitori ai complexului monahal

 

Orașul subteran Derinkuyu

Iată că am ajuns și la cel mai mare și mai complex oraș subteran din Cappadocia, ba mai mult, la unul dintre cele mai mari din lume, descoperit accidental de un localnic în 1963 în timp ce făcea curat în casă – casă, firește, săpată în piatră, așa cum sunt sute la fel în regiune, chiar și astăzi.

Orașul are nu mai puțin de opt etaje, fiecare etaj având o destinație diferită. Unul era grajd, altul bucătărie, altul cuprindea spații de depozitare, crame, altul sala de mese, altul dormitoarele – imaginează-ți cam cum ar arăta strămoșii hostelurilor din ziua de azi –, având o capacitate de aproximativ 20.000 de oameni.

Ca un beneficiu al turului cu ghid, iată ce lucruri interesante am aflat de la acesta:

  • Orașele subterane din Cappadocia sunt interconectate – există niște tuneluri lungi pe până la 10 kilometri care le leagă între ele.
  • Intrările în orașe erau blocate pe dinăuntru. Practic, o piatră imensă stătea pe post de poartă, astfel încât, odată împinsă pe dinăuntru, nimeni nu mai putea intra fără voia celor ce se aflau deja în orașul subteran.
  • Orașele erau luminate cu ajutorul torțelor sau al lămpilor cu ulei de in sau grăsime animală, care, în același timp, produceau și suficientă căldură cât să mențină temperatura la un nivel plăcut.

Sunt foarte multe de povestit despre aceste locuințe, dar mai ales despre ingeniozitatea cu care au fost construite, așa că nu ar trebui să ratezi cel puțin o vizită într-un astfel de oraș.

 

Stânga, dreapta, sus sau jos?:)

Dormitor comun

Pasaj între încăperi

 

Lacul vulcanic Nar

Noi nu-l aveam pe listă, însă a făcut parte din turul verde, așa că am profitat și, până la urmă, s-a dovedit a fi o oprire interesantă. Sigur, nu este ceva ce nu mai văzuserăm anterior, căci, după părerea noastră, Lacul Sfânta Ana de la noi din țară este mult mai impresionant, însă se află într-o vale liniștită, înconjurată de stânci în care, ce să vezi, sunt săpate locuințe și biserici creștine foarte vechi.

 

Canionul Ihlara

Ihlara Valley se află între doi munți, de fapt între doi dintre cei trei vulcani ai Cappadociei, Hasan și Melendiz. Are o adâncime de aproximativ 100 de metri și a fost format de râul Melendiz cu câteva sute de ani în urmă. Deși are o lungime de 14 kilometri, noi am reușit să facem o drumeție de numai trei.

De-a lungul văii, au fost construite în timp în jur de 4.000 de locuințe și 100 de biserici, toate în peșteri, desigur, fiind adăpost pentru mai bine de 80.000 de suflete. De altfel, plimbându-te prin canion, poți observa cu ușurință grotele săpate în stânci. A fost o plimbare foarte plăcută pe care am sărbătorit-o, dacă se poate spune așa, urcând 300 de trepte.

Nu pentru că ne-a fost drag neapărat, ci pentru a ieși din canion. Ca atare, nu uita să ai grijă și de condiția ta fizică în viața de zi cu zi, căci nu se știe niciodată cum te ia prin surprindere o astfel de călătorie.

 

Prin canionul Ihlara

Popas pentru o supă de linte și un ceai

Imaginea de sus după ce urci cele 300 de trepte 🙂

 

Valea Porumbeilor (Pigeon Valley)

Numele văii a fost dat, după cum s-ar aștepta oricine, datorită porumbeilor ce trăiesc în zonă. Cu ani în urmă, ei erau folosiți de oameni ca purtători de mesaje, așa că multe grote erau vopsite în alb pentru a atrage păsările înăuntru.

Nu-i de mirare, așadar, că astăzi poți vedea destui porumbei în vale, apropiindu-se fără frică de turiști sau de cafenelele aflate la marginea văii, în căutare de hrană.

galerie de artă cu ateliere de design de bijuterii cu pietre locale precum Zultanitul

Mai toate excursiile turistice de acest fel includ și locuri în care vizitatorii sunt duși special pentru a scoate câte ceva din buzunar. Un astfel de loc a fost și această galerie de artă, un magazin imens cu bijuterii împodobite cu tot felul de pietre, printre care și celebrul Zultanit – o piatră magică ce-și schimbă culoarea la lumină, devenind când mov, când verde, când roz sau albastră.

Prețurile sunt, cum altfel, piperate, deși frumuseța bijuteriilor este de necontestat. În egală măsură, însă, este și un inamic al bugetului tău, căci te poate cu ușurință convinge să cheltuiești sume deloc de neglijat pentru câte o podoabă. Noi am rezistat tentației, deși am avut câteva momente în care am stat serios pe gânduri din cauza unor cercei superbi care ne-au tot ademenit cu piatra lor magică.

Uchisar: castelul și casele tradiționale din grote

Iată-ne ajunși și la unul dintre locurile care ne-au plăcut cel mai mult. Unul dintre motive ar fi și faptul că s-a nimerit să ajungem aici fix când a început chemarea credincioșilor la moschee pentru rugăciune. Sunetul ce se propaga în vale făcea să ți se zbârlească părul de pe mâini, nu alta, iar inima să tresalte la tot ce se putea vedea și auzi în jur. Unde mai pui și imaginea castelului arhaic, cocoțat în cel mai înalt punct al Cappadociei, tronând impunător deasupra tuturor.

Castelul Uchisar este un castel roman săpat în stâncă, având încăperi și tuneluri asemănătoare cu cele ale orașelor subterane, însă, din nefericire, multe dintre ele nu sunt astăzi accesibile publicului larg. Motivul este ușor de înțeles: eroziunea puternică macină, puțin câte puțin, acest tărâm de poveste.

Tot acest popas ne-a oferit și vederea uneia dintre cele mai frumoase și mai interesante terase, a unei locuințe-grotă în care mult de tot ne-ar fi plăcut să ne tragem sufletul pentru câteva clipe, dar nu a fost să fie.

Pasabag sau Valea Călugărilor

Dacă ești curios pe unde se îngrămădesc turiștii când vin în Cappadocia, vino și până aici. Te vei întâlni cu un puhoi de oameni, nu glumă, toți fiind dornici să se pozeze în grotele inedite și să străbată valea, făcând slalom printre stâncile în formă de ciuperci.

Valea Devrent sau Valea Imaginației

Cunoscută și sub numele de Valea Imaginației (Imaginary Valley), Valea Devrent sau Valea Roz este puțin atipică. Spre deosebire de cele cu grote săpate în stânci, cu biserici și castele, aceasta nu a fost locuită niciodată. Totuși, nu este mai puțin spectaculoasă, ba dimpotrivă, căci peisajul său desprins parcă de pe lună îți taie răsuflarea fără doar și poate.

Avanos și atelierele de ceramică

Cappadocia este renumită, printre altele, și pentru meșteșugurile pe care locuitorii le-au transmis de-a lungul istoriei lor vechi din generație în generație. Unul dintre ele este olăritul. Iarăși, nu este ceva ce nu am mai văzut, căci tehnica ne-a fost dezvăluită într-o excursie în țară, dar stilul obiectelor de ceramică este totuși diferit. Am vizitat un atelier care avea și o expoziție, iar produsele prezentate, pe cuvânt, erau adevărate opere de artă.

Valea Iubirii

Dacă nu te-ai prins încă de ce se numește așa, te invităm să mai privești un pic la fotografii. Din toate unghiurile. Turcii au și ei simțul umorului, după cum bine se vede, iar în acest caz iubirea are o reprezentare grafică ușor diferită de ce știam noi până acum. Cum spuneam, uită-te bine la poze, iar ele îți vor desluși misterul și vei vedea că inimioarele nu au nimic de-a face cu semnificația numelui. 🙂

Zborul cu balonul

L-am lăsat pentru final, dar nu degeaba. Este cel din urmă pe listă, dar de departe cea mai frumoasă experiență din Cappadocia.

Mărturisim că întreaga noastră călătorie până aici s-a datorat acestei dorințe imense, de a zbura cu balonul deasupra Cappadociei. Așa că efortul de a ne trezi cu noaptea-n cap, la patru dimineața, parcă nu a fost atât de mare, pentru ca, la cinci și jumătate, să fim deja în aer, la 1.000 de metri altitudine, plutind deasupra unor formațiuni cum nu mai găsești în întreaga lume, alături de alte câteva zeci de baloane colorate și de un soare uimitor, ce dădea să răsară.

Recomandăm din toată inima o astfel de experiență atât acelora ce nu au frică de înălțime, dar chiar și celor ce nu se văd atât de sus, pentru că amintirea unui asemenea zbor va rămâne întipărit în minte și în suflet pentru totdeauna, iar asta este una dintre investițiile pe care merită să le faci într-o viață de om. În plus, nici nu este chiar atât de scump.

Noi am negociat excursia la hotel și am ajuns să plătim câte 60 de euro de persoană, preț pe care îl mai poți găsi și la alte agenții dacă acorzi o fărâmă de timp subiectului și te plimbi puțin prin Goreme.

Citește și:

Buget de vacanta DIY: 3 zile în Cappadocia



12 comentarii

  1. Vrem detalii logistice 🙂 traseu si alte cele. Vrem sa plecam de rusalii dar inca nu suntem hotarati 🙂

  2. M-am întors de curând din minivacanţa în Cappadocia pe care am avut marea şansă să o fac graţie pontului vostru. Pentru asta, jos pălăria şi vă mulţumesc!

    • _The One Who Wonderz on

      Ne bucuram pentru feedback-ul primit, Nadia. Iti uram la cat mai multe aventuri frumoase si de acum incolo.

  3. As vrea sa stiu daca e sigur sa pleci de capul tau sau e mai bine cu un grup organizat, fiind pe teritoriul kurzilor. Multumesc

    • _The One Who Wonderz on

      Salutare Lavinia, noi am plecat de capul nostru, asa cum facem deobicei. Acum depinde si de tine, cat de sigura esti daca te poti descurca pe cont propriu cu organizarea. Zona Anatoliei ni s-a parut sigura.

  4. Salutare, am vrea sa mergem cu masina acum in mini vacanta de 1 decembrie. Ne este teama de tot ce se intampla pe acolo si de calatoria cu masina. Ce impresie v-a lasat zona? Ne facem griji de pomana?

  5. Hei, imi doresc mult sa ajung aici si cum este o experienta unica, as vrea sa fie cat mai multe baloane ridicate de la sol. Ce parere aveti de finalul lui Aprilie? Voi in ce perioada ati fost? Imi spuneti, va rog, si cum a fost experienta cu Pegasus? 🙂

    • A Traveler and Adventurer_ on

      Noi am fost la inceputul lunii mai si a fost foarte bine, mult soare, vreme de tricou. Dimineata devreme este racoare, trebuie un hanorac mai gros, mai ales la zborul cu balonul. Sfarsitul lunii aprilie ar trebui sa fie aproximativ la fel. Zborul cu cu Pegasus a mers foarte lin si nu am intampinat probleme. Vacanta frumoasa!

  6. Buna ziua!

    As vrea sa stiu de unde este mai bine si mai ieftin sa cumpar biletul pentru zborul cu balonul, de pe site-uri online ( unde este destul de mare ) sau de la fata locului unde banuiesc ca este mai ieftin?
    Cei de la hotel ne-au trimis o oferta si este 175 euro de persoana ceea ce mi se pare foarte mult.

    • Buna! am scris in articolul dedicat bugetului ca cel mai bine este la fata locului. Noi am gasit cu 60 euro/persoana (mai 2017).

      • Buna! De unde ati luat zborul cu balonul? Inteleg ca e diferenta de 1 an, dar nu ar trebui sa fie diferenta foarte mare. Sunt convinsa ca toti am fi mega fericiti sa ne spuneti si numele companiei cu care ati zburat. Multumesc

        • Salutare! gasesti aceste informatii in articolul despre bugetul de calatorie (preturi, nume agentii si alte detalii organizatorice)

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.

Trimite unui prieten