Luna trecută a avut loc un proiect foarte interesant, organizat de Vola.ro, pe numele său #VolaMiXperience, ideea fiind următoarea: două cupluri, diferite ca stil de călătorie, pleacă împreună la Nisa într-un city break de trei zile. Dar asta nu este tot: fiecare cuplu are ca misiune organizarea unei zile întregi de vizitat și experimentat în stilul propriu.

Așa că iată-ne la drum cu Marian (mariciu.ro) și Georgiana Ionescu, ziși și #Ioneștii. Prima zi ne-a revenit nouă, a doua zi a fost pusă la punct de partenerii noștri de călătorie, pentru ca cea de-a treia și ultima zi să fie toată o plimbare bazată pe recomandările cititorilor.

Ce a ieșit în urma acestor trei zile a fost o experiență fantastică, din care fiecare dintre noi a avut prilejul de a mai ieși din ”bula” lui, de a cunoaște și un alt mod de a vizita, așa încât cele trei zile s-au simțit cam ca o săptămână. Punând cap la cap toate obiectivele, mărturisim că a ieșit un itinerar pe cinste și îl recomandăm cu mare drag în caz că, ajungând pe Coasta de Azur, nu ai foarte mult timp la dispoziție.

Ziua Aventureștilor: satul Eze, Calea lui Nietzsche, Monaco

Am ajuns la Nisa joi seara, deci vineri am avut toată ziua ca să-i plimbăm pe Ionești așa cum știm noi mai bine.

Am luat micul dejun și, imediat după, echipați lejer, cu încălțăminte și îmbrăcăminte care să nu ne încurce în vreun fel, am pornit spre satul medieval Èze. O variantă de transport din Nisa sunt autobuzele nr. 82 sau 112 care te lasă fix la intrarea în sat. Noi, însă, neavând foarte mult timp la dispoziție, am apelat la Uber, varianta mai rapidă, chiar dacă mai costisitoare decât autobuzul.

Èze se află cocoțat pe o stâncă înaltă, cu vedere la Marea Mediterană, și a fost locul perfect pentru a ne începe ziua. Cum spuneam, este un sat medieval și datează de prin secolul al XII-lea. În jurul lui, clădiri și căsuțe cochete din piatră, toate împodobite cu flori, sunt amplasate circular. Din punctul cel mai înalt al satului, se zăresc ruinele vechiului castel, în timp ce la bază se află grădina botanică, Jardin Exotique, cunoscută pentru colecția uimitoare de plante și pentru speciile de cactuși. În spatele ei, dar și în grădină, există și două cascade lângă care poți lua o mică pauză ca să-ți clătești ochii. Nu de alta, dar e frumos, frumos!

În plus, dacă ai vreme, îți recomandăm să bei un ceai la unul dintre saloanele de ceai din sat. Tot aici, în Èze, poți vizita și o mică fabrică de parfumuri, că na, Coasta de Azur este celebră pentru treaba asta. Notează așa: Fragonard. Vizitele sunt ghidate, așa că vei avea ocazia să vezi cum se fabrică parfumurile specifice zonei, vei înțelege procesul, iar la final poți cumpăra și câteva mostre.

Din nefericire pentru noi, o bună parte a zilei ne-a fost umbrită de nori apăsători de ploaie, ba chiar și-a făcut apariția și o ceață nesuferită, astfel că nu ne-am putut bucura de priveliștea spre Mediterană așa cum ar fi trebuit. Chiar și-așa, satul ne-a intrat la inimă. Taxa de intrare este de 6 euro.

După o ședință foto prin sat, am pornit agale spre Calea lui Nietzsche. Poteca pornește de lângă intrarea în sat și șerpuiește pe munte, în jos, printre pini și măslini, spre mare. Traseul este ușor, nu-ți face griji – cel puțin din punctul nostru de vedere, căci Ioneștii l-au catalogat drept mediu spre greu 🙂 . Altfel, la coborâre, durează cam o oră.

Se spune că marele filosof Nietzsche făcea această coborâre, aproape zilnic, în căutarea inspirației. Și se pare că l-a ajutat destul de mult, pentru că Așa grăit-a Zarathustra, lucrarea sa de temelie, s-a născut pe aceste meleaguri. Din loc în loc, te poți opri și admira marea azurie și liniștea naturii. Spre marele nostru noroc, norii s-au împrăștiat cât să vedem și noi de ce zona asta se numește Coasta de Azur.

După ce i-am coborât pe Ionești de pe munte, pe jos, către mare, ne-am oprit să înfulecăm ceva la restaurantul La Vieille Maison din Èze Sur Mer, un restaurant micuț, localizat vizavi de gară. Steak-ul de vită a fost exact ce trebuia ca să ne reîncărcăm bateriile, mai ales că mai aveam cam jumătate de zi în față.

De aici, ne-am urcat în tren, cu direcția Monaco. Biletele de călătorie au fost 2.1 euro de căciulă.

Putem spune că am ieșit din Franța preț de câteva ore și am vizitat alt stat. Monaco este un oraș-stat suveran și are doar 2 km², fiind a doua cea mai mică țară din lume. Deși mic, Monaco este foarte vechi și destul de bine cunoscut, mai ales datorită statutului său ca teren de joacă pentru cei mai bogați și celebri oameni din Europa. Cel mai populat cartier din Monaco este Monte Carlo.

Acum urmează cea de-a treia surpriză. City break-ul nostru a avut loc în perioada 23-26 mai 2019, adică, ce să vezi, fix în mijlocul celui mai mare eveniment mondial de Formula 1, la Monte Carlo: Grand Prix. Biletele la curse pornesc de la 120 de euro, și ajung și la 3500 euro la terasele VIP. Nu am prins nicio cursă pentru că fix în ziua când am ajuns noi acolo nu se țineau curse, dar am avut norocul ca măcar să vedem orașul pregătit pentru un eveniment de o asemenea amploare. Pistele și peluzele erau la locurile lor, cel mai luxos cazinou din lume, Le Casino Monte Carlo, era înconjurat de mașini care mai de care, muzica răsuna de peste tot și, ca atmosferă generală, era foarte multă forfotă.

Am făcut o mică plimbare prin oraș, am intrat chiar și în cazinou, dar ține minte că, numai pentru a-l vizita, trebuie să plătești o taxă de intrare de 10 euro, apoi, pe pistă cu noi. Am luat-o la pas, ușurel, până la punctul de start al curselor, căci voiam ca măcar să luăm pulsul orașului astfel. Acolo, surpriză: era o petrecere în toată regula, unde boxele răsunau, berea curgea, burger-ii sfârâiau pe grătare, iar fetele dansau pe scenele improvizate.

Ne-a plăcut mult atmosfera și ne-am propus ca, într-o zi, să ne întoarcem să vedem și o cursă. La lăsarea serii, am luat trenul și am pornit înapoi spre Nisa, unde am și ajuns în cam 20 de minute (4.2 euro biletul de tren). A fost o zi pe cinste, în care am văzut locuri frumoase, dar foarte diferite, și asta chiar dacă se află la o aruncătură de băț unul de celălalt.

Ziua Ioneștilor: Villa Ephrussi de Rothschild și Cannes

Marian și Georgiana ne-au anunțat încă de dimineață că tematica zilei lor va fi relaxarea. Și așa a și fost. De altfel, era fix ce ne și trebuia după aventurile din ziua precedentă.

Fiind șase persoane, adică Ioneștii, Aventureștii, Cătălin de la Vola și soția lui, dar având și puțin timp la dispoziție, am ales din nou un Uber pentru a ne deplasa. Bine de știut pentru grupurile mai mari este că, aici, există posibilitatea solicitării unui van pentru șase persoane direct din aplicație, care a fost convenabilă inclusiv pentru transferurile de la și către aeroport.

Prima oprire a fost în minunatul Saint-Jean-Cap-Ferrat la Villa Ephrussi de Rothschild. Dar care este treaba cu vila asta? Ei bine, este o bijuterie arhitecturală construită prin anii 1900 de către baroneasa Béatrice de Rothschild. Conacul roz are vedere la Marea Mediterană, dar și la portul Cap Ferrat, fiind unul dintre cele mai frumoase locuri de pe Coasta de Azur.

În plus, este înconjurată de opt-nouă grădini cu diferite tematici (japoneză, spaniolă, trandafiri, franceză, florentină, exotică, de piatră, provensală), iar cireașa de pe tort o reprezintă fântânile muzicale care se află în fața palatului. Din 20 în 20 de minute, începe câte un adevărat spectacol de muzică clasică, acompaniat de dansul fântânilor și ciripitul păsărilor din grădini.

Pe lângă faptul că ai senzația că ai ajuns în grădina raiului,, locul are și o poveste interesantă. Pe scurt, Béatrice de Rothschild s-a căsătorit cu Maurice Ephrussi, bancher și magnat al petrolului, care avea patima jocurilor de noroc și a curselor. Colac peste pupăză, o și înșela cu alte femei. Răbdarea baronesei s-a dus pe apa sâmbetei atunci când datoriile baronului Ephrussi au început să amenințe averea Rothschild, astfel că, până la urmă, căsătoria celor doi se sfârșește. Pe lângă toate acestea, baroneasa află că nici nu poate avea copii.

După moartea tatălui ei, moștenește o sumă importantă de bani și decide să-și îndeplinească visul pe care îl avea de când era copil, acela de a avea un castel cu grădini, numai al ei, care să rămână mărturie mulți ani după moartea ei.

În timpul iernii anului 1985, grădinile sunt distruse complet de temperaturile neobișnuit de scăzute pentru această zonă, iar familiile învecinate donează conacului plante exotice, cactuși și multe alte specii de plante pentru a recrea grădinile de odinioară. De altfel, astăzi, ea este cunoscută ca Grădina Exotică.

Poți pierde cu ușurință cam jumătate de zi pe-aici, vizitând conacul, grădinile, mâncând o prăjitură în restaurantul din incinta clădirii sau lenevind pur și simplu pe băncuțele de lângă fântâni, ascultându-le înconjurat de mireasma trandafirilor.

Intrarea costă 15 euro și, după părerea noastră, este un loc care nu ar trebui ratat dacă ajungi pe Coasta de Azur.

După jumătate de zi de relaxare totală, ne-am urcat din nou într-un Uber care ne-a dus la gara din Beaulieu-sur-Mer (la vreo 2.5 km depărtare). De aici, am pornit spre Cannes, cu trenul.

Personal, ne doream foarte mult să ajungem la Cannes, așa că ne-am bucurat când Ioneștii ne-au dezvăluit că următoarea oprire va fi chiar aceasta. Biletul de tren a costat 4.3 euro, iar într-o ora și un pic am ajuns într-un cu totul și cu totul alt film.

Să-ți mai zicem că am nimerit în ultima zi a Festivalului Internațional de Film? Asta ne-a oferit prilejul să vedem orașul, la fel cum s-a întâmplat și la Monaco, îmbrăcat festiv, în haine de sărbătoare.

Doamne și domni deopotrivă, îmbrăcați elegant, coborau din limuzine pentru a participa la decernarea premiilor, poliția era călare, muzica se auzea de peste tot, iar voia bună parcă plutea în aer. Cam așa ne-a întâmpinat pe noi Cannes.

Eleganța ca eleganța, sărbătoarea ca sărbătoarea, dar ne-a răzbit foamea, așa că, și acum trebuie din nou să notezi, ne-am oprit la Big Fernand. Este un mic local specializat în burger-i cu atingere mediteraneeană. Absolut delicioși!

Mâncați și fericiți, am pornit apoi spre plajă, care pe noi ne-a cam lăsat cu gura căscată. Și am văzut ceva plaje la viața noastră! Nisip alb, extra fin, restaurante și terase pe plajă, toate în alb și ele. A se înțelege, însă, că plajele sunt private.

Pe una dintre plaje era amenajat un adevărat cinematograf pentru proiecție de film în aer liber, iar oamenii chiar începeau să se strângă pentru vizionare. Doar eram la Cannes, nu?

Ce ne-a plăcut nouă cel mai mult a fost că puteai sta la un restaurant, pe plajă, cu picioarele direct în nisip. Am mai întâlnit acest concept în Zanzibar, așa că nu am ratat experiența. Ne-am așezat toți șase la o masă cu vedere la Mediterana, ne-am descălțat și am comandat câte un cocktail după pofta inimii (10 euro bucata). Am încheiat în stil mare vizita noastră la Cannes, respectând întru totul tematica zilei, relaxarea.

Ziua cititorilor: la pas prin Nisa

În ultima noastră zi pe Coasta de Azur, am luat Nisa la pas. Nu înainte de a merge la vot, căci 26 mai ne-a prins departe de casă. Am stat cam trei ore la coadă, ce-i drept, dar ne-am făcut datoria de cetățeni ai României. Și-apoi, parcă altfel am pornit la drum.

Prima oprire a fost la Gare du Sud, o fostă gară transformată în hală cu mâncare de tip street food. Nu o găsești în toate ghidurile pentru Nisa, așa că ține-o minte, este un soi de ”comoară ascunsă” a orașului. Găsești aici cam orice tip de mâncare, de la pizza la paste, de la burger-i la mâncare thailandeză, ba chiar la finețuri de genul rață confiată, stridii proaspete cu sos de rodii și alte nebunii. Îl recomandăm cu drag!

Nemaiavând foarte mult timp la dispoziție, am plecat direct spre Promenade des Anglais. Renumita promenadă este un reper al Nisei, cu toți cei șapte kilometri pe care îi are. Proiectul acesteia a fost demarat de aristocrația engleză, care începuse să prindă gustul petrecerii vacanțelor la Nisa, fiind apoi rapid îmbrățișat de autoritățile locale. Acestea au transformat sugestia inițială într-una dintre cele mai frumoase promenade ale Rivierei Franceze.

Promenada este presărată cu tot felul de atracții, deși ea însăși este unul dintre obiectivele turistice de top din Nisa. Dar, orice ai face, nu rata hotelul Le Negresco, aflat și el tot aici. Fondatorul acestui hotel a fost nimeni altul decât românul Henri Negresco, un om cu o ambiție măreață, aceea de a construi propriul său hotel de lux pe o parcelă de teren de 6.500 m2. Astăzi, hotelul este cotat la 5 stele, iar o cameră costă între 600 și 3000 de euro, fiind unul dintre cele mai luxoase hoteluri din lume. Dacă vrei să simți atmosfera burgheză, poți savura o prăjitură la restaurantul hotelului, dar pregătește-ți portofelul!

La capătul promenadei, începe centrul vechi al orașului, un alt loc absolut minunat. Aici, ce să zicem, te sfătuim să te plimbi, pur și simplu, să te bucuri de străduțele cu clădiri colorate în pastel și de atmosfera clasic mediteraneeană.

Sigur, mai erau foarte multe de văzut, dar pentru tot ce ne-a rămas pe listă ne vom întoarce la un moment dat, iar atunci va fi pentru cel puțin o săptămână.

Pe scurt, am reușit să vizităm în trei zile cam așa: satul medieval Èze, cărarea lui Nietzsche, Monaco în pline pregătiri pentru Grand Prix F1, Villa Ephrussi de Rothschild și grădinile sale, Cannes în straie de sărbătoare, cu ocazia Festivalului Internațional de Film, și o mică parte din Nisa.

Dacă timpul nu-ți permite o vacanță mai lungă, dar vrei totuși să ”fugi” puțin de acasă și să trăiești, pentru câteva zile, un stil de viață la cele mai înalte standarde, într-un loc unde Mediterana este fabuloasă, localitățile sunt care mai de care, mâncarea și vinul sunt dumnezeiești, salvează traseul nostru și nu vei regreta.

Altfel, mulțumim mult, Vola, pentru experiență! Mulțumim și Ioneștilor pentru voia bună și pentru surprizele cu care ne-au încântat, dar mulțumim și Coastei de Azur pentru locurile minunate cu care ne-a întâmpinat.

Îți lăsăm mai jos și vlogul făcut de Marian pentru cele trei zile pe Coasta de Azur, e simpatic tare! Pe partenerii noștri de călătorie îi poți urmări pe Youtube și pe Instragram aici și aici.