Deschidem ochii și e deja dimineață. Vaporul se pregătește de andocare. În fața noastră se înalță o ditamai insula verde, cu multe căsuțe colorate presărate pe ici, pe colo. Saint Vincent. Avem timp destul să ne bem cafeaua pe balcon, timp în care privim noua insulă pe care o vom străbate în ziua ce tocmai a început. Tabietul ăsta s-a născut aici, pe vas, încă din prima zi a croazierei noastre de două săptămâni. Cu siguranță ne va lipsi acasă.
Cu forțe noi, coborâm de pe vas și, hotărâți, ne îndreptăm spre centrul orașului, în căutarea stației cu autobuze locale.
Trecem în viteză printre zecile de localnici puși pe treabă să agațe turiști pentru turul insulei. La prețuri mari, se înțelege. Nu înainte de a ne opri la punctul de informare turistică de lângă port, de unde înhățăm o hartă a insulei, gratuită.
Ne oprim la un domn care tocmai începuse să povestească despre traseu unui cuplu de englezi și tragem cu urechea și noi, ca să vedem dacă putem reproduce traseul folosind mijloacele de transport în comun. Păi da, căci pentru un tur de două, cel mult trei ore, le cere 30 de dolari de persoană. Așa că spunem pas și mergem mai departe.
Ajungem la autogară și întrebăm în stânga și-n dreapta care este autobuzul care pleacă spre Wallilabou Bay, golful unde s-au filmat scene din celebrul film ”Pirații din Caraibe”. Abordăm un localnic care ne conduce la autobuzul cu pricina. Fără număr, fără niciun semn pe el, puteam să căutăm noi mult și bine. E clar că numai localnicii știu ce și cum. Șoferul ne anunță că ne costă 5 dolari caraibieni sau doi dolari americani. Urcăm. Și mergem, și mergem, ba pe serpentine, ba pe lângă coastă, ba pe lângă golfuri, ba prin satele colorate, iar într-un final ajungem.
Pesemne că am fost printre primii turiști ajunși aici, căci am avut timp din belșug să ne plimbăm pe cele două plaje și prin muzeul dedicat filmului fără să avem un puhoi de turiști pe lângă noi. Am stat aici preț de o oră, am privit marea și ne-am întors la locul unde ne lăsase autobuzul.
În ”stație”, vreo cinci localnici, dintre care unul cu o pușcă într-o mână și cu o macetă în cealaltă, iar altul cu două iguane măricele. Ambele moarte. Vin toți lângă noi. De ce să mințim, teama se cam instalase la vederea puștii. Îi întrebăm care e treaba cu iguanele și ne povestesc că am nimerit în plin sezon de vânătoare, scopul fiind acela de a le găti (prin fierbere). Mai vorbim una-alta, iar băiatul cu pușca și maceta găsește de cuviință să ne întrebe dacă nu cumva vrem niște ganja. Refuzăm politicos. Unul dintre ei ne sfătuiește să mergem și la Cascada Wallilabou, care, de altfel, e foarte aproape, la vreo 15 minute de mers pe jos. Un altul se hotărăște să ne însoțească până acolo.
Intrarea în rezervație costă 1 dolar și, sincer, nu ni s-a părut a fi mare lucru, dar drumul până acolo a fost minunat. Cu atât mai mult în compania unui localnic care ne-a povestit despre viața unui tânăr pe insulă.
Pentru restul zilei ne-am hotărât să mergem și la plajă, în zona Layou, că doar suntem în Caraibe. Luăm iar autobuzul local, pentru 1 dolar/persoană, și ne lasă la plaja Buccament Bay Beach. Singura plajă cu nisip alb de pe insulă, dar nisip importat, pentru că, la origini, și aici tot nisip negru, vulcanic, există.
Ne bălăcim până ne plictisim, savurăm o nucă de cocos, după care ne așezăm frumos pe marginea străzii, în așteptarea autobuzului local. Pe care sperăm să-l și nimerim. După două rateuri (nu de alta, dar nu le-am observat trecând pe lângă noi), am reușit. Trei dolari pentru amândoi și iată-ne înapoi în Kingstown. Am mai avut timp să ne plimbăm puțin și prin oraș.
În concluzie, am plătit 9 dolari pentru transport în loc de 60, cât ne-ar fi costat cu localnicul binevoitor. Pentru două persoane, să ne înțelegem. Ca să nu mai punem la socoteală și interacțiunea cu localnicii, care a fost neprețuită.
În loc de încheiere, câteva lucruri pe care ar fi bine să le știi și, desigur, niște impresii personale:
- Este o insulă de 344 km2, cu aproximativ 100.000 de locuitori, motiv pentru care este considerată suprapopulată. Capitala este la Kingstown.
- Limba oficială este engleza, dar se vorbește și creola, dialectul local.
- Moneda este dolarul caraibian, dar poți la fel de bine folosi și dolari americani. Ține minte că un dolar american înseamnă 2,7 dolari caraibieni.
- Este o insulă vulcanică. Toate plajele au nisip negru, singura cu nisip alb fiind și cea mai turistică, adică Buccament Bay Beach. În schimb, cele mai multe plaje din Grenadine (celelalte insule ce fac parte din arhipelag) au nisip alb. Cel mai mare vulcan și cel mai înalt vârf al țării, La Soufrière, este activ, ultima erupție având loc în anul 1979. Și, ce este foarte interesant, se poate face un traseu până acolo.
- Aici s-au filmat scene din Pirații din Caraibe, mai exact în Wallilabou Bay și Black Point Tunnel. Câteva sute de localnici au și participat la marea producție cinematografică.
- Vegetația este luxuriantă: cocotieri extrem de înalți, păduri de mangrove, de bambuși, liane, tot ce vrei. În Kingstown, în plus, există și o Grădină Botanică, chiar una dintre cele mai mari din această zonă a lumii.
- În luna iunie a fiecărui an, are loc cel mai mare carnaval de pe insulă, Vincy Mas, cu muzică locală și dansuri tradiționale, cu parade cu costume colorate și multă voie bună.
- Principala îndeletnicire a localnicilor este agricultura: banane, condimente precum nucșoara și, probabil, multă marijuana – zicem noi, la cât de des am simțit mirosul în mica noastră incursiune. O altă ramură importantă a economiei este, bineînțeles, turismul.
- Spre deosebire de alte insule din Caraibe, aici localnicii ni s-au părut ușor agasanți, dându-se impresia uneori că vor să profite de turiști. Poate că ni s-a părut nouă. De aceea te rugăm și pe tine să ne lași impresiile tale în secțiunea de comentarii, în caz că ai ajuns și tu prin zonă. Nu de alta, dar suntem foarte curioși cum ți s-a părut.
Insula are mult mai multe de oferit, dar pentru noi a fost suficientă o zi. Așa am simțit. A fost un loc inedit, diferit față de toate celelalte nouă insule vizitate în acest itinerar, poate și datorită vegetației și reliefului muntos, plajelor cu nisip negru și senzației aceleiea de a descoperi un loc încremenit în timp, ca pe vremea piraților.
Am reușit să ajungem pe această insulă cu ajutorul Croaziere.co și Costa Cruises. Itinerarul a fost de două săptămâni și a cuprins Guadelupa, Tortola, St. Maarten, Antigua, St. Vincent, Martinica, Tobago, Grenada, Barbados și St. Lucia. Recomandăm cu încredere traseul!
Citește și:
2 comentarii
AlIna C on
Silvana Dalidis on
Comentariul a fost trimis.Buna, Silvana! Primele doua zile s-au simtit putin ciudat (de la miscarea vasului), apoi ne-am obisnuit si nu am mai simtit nimic. Ca idee, vasul merge cu 20 km/ora, foarte incet si e imens, abia se simte. Pe langa asta, pe vas exista si serviciu medical si puteti beneficia (daca e nevoie) de pastilute pentru rau de mare, gratuit.
Bună! Sunt o mare iubitoare de călătorii, asa ca va urmăresc constant. As avea o întrebare întrucât ma tentează și pe mine o croaziera. Cum e cu raul de mare? Ați avut astfel de senzații pe vas?