Am petrecut 18 zile în insulele din Marea Caraibilor. Nu am avut foarte mult timp la dispoziție ca să lenevim în voie pe fiecare insulă în parte, însă a fost suficient ca să ne facem o idee despre zonă și unde am vrea să ne întoarcem. Așa că am încercat să povestim în acest articol ce am învățat noi din această călătorie, iar experiența noastră s-ar putea să-ți fie de folos dacă îți dorești să ajungi pe aici. Să purcedem, așadar.




1. Scurt istoric

La începuturi, aici trăia un popor indigen din Antilele Mici, tribul Carib. În secolul al XV-lea, Christophor Columb a descoperit insulele și a revendicat regiunea în numele Spaniei. Au urmat anii 1600, când coloniștii francezi și englezi au ajuns și ei pe-aici, răspândindu-se în toată zona, din Bahamas, în nord-vest, până în Tobago, în sud-est.

Coloniștii nu au venit cu mâna goală, ci au adus sclavi din Africa, pentru a munci pe plantațiile de trestie de zahăr. Până în 1778, coloniștii francezi au adus aproximativ 13.000 de africani pentru a fi înrobiți în Insulele de Vest. Legea privind comerțul cu sclavi a lui William Wilberforce din 1807 a abolit comerțul cu sclavi în Imperiul Britanic. Începând cu 1833, a fost în cele din urmă desființat, dar în mod gradual și numai în insulele colonizate de britanici. Franța, de pildă, a abolit sclavia în insulele ei ceva mai târziu, în 1848.

Astăzi, majoritatea insulițelor sunt independente, excepție făcând Guadeloupa și Martinica (aparțin de Franța), și au puternice influențe englezești: se vorbește limba engleză, jocul preferat este cricket (St. Vincent și Grenadinele, Antigua și Barbuda), dar și franțuzești (St. Maarten – jumătate de insulă, pentru că cealaltă jumătate este parte olandeză).

2. Cum ajungem aici din România

Traseul nostru a fost București-Paris, iar apoi, din Paris Orly, am avut zbor direct către Guadeloupa-Point a Pitre. Din Paris găsești o mulțime de variante de zbor cu diferite companii, cea mai ieftină găsită de noi fiind cea cu Level, companie low cost ce aparține grupului Iberia. Am plătit 130 de euro pe segmentul Paris-Point a Pitre, cu mese incluse, dar fără bagaj de cală, pentru că nu am avut nevoie.

Zboruri din București sunt disponibile și către Martinica, și către St. Maarten, în ambele direcții cu KLM/Air France. Din Londra, pe de altă parte, sunt și mai multe zboruri către și mai multe insule, precum Barbados, Trinidad și Tobago, Antigua și Barbuda, St. Kitts și Nevis, cu British Airways.

O altă variantă bună ar fi să zbori până la Miami (pentru care, însă, ai nevoie de viză de SUA), iar de acolo fie mai iei un zbor de legătură, cum am făcut noi la plecarea din Caraibe (cu Norvegian), fie te îmbarci direct la bordul unui vas de croazieră, dat fiind faptul că este un important port de unde se pleacă spre tot felul de insule din Caraibe.

 

Maho Beach- St. Maarten

3. Croazieră sau do it yourself?

Multă lume preferă să viziteze această zonă la bordul unui vas de croazieră și așa am ales și noi.
Când e mai ieftin, e mai ieftin și o recunoaștem și noi. La fel cum și o vacanță în Egipt, de pildă, este mai convenabilă atunci când o cumperi printr-o agenție de turism care are contracte speciale cu hoteluri și agenții locale, așa și anumite itinerare ale vaselor de croazieră.

Astfel, o croazieră de 14 nopți și 10 insule costă începând (în funcție de cabina aleasă) cu 750 de euro la care se adaugă 140 de euro bacșisurile (gratuities) și o medie de 30 de euro pe zi pentru excursiile pe insule (deci un total de 360 euro pentru 12 zile, pentru că două zile le petreci pe mare). Însumând, rezultă aproximativ 1300 de euro la care se adaugă și biletele de avion. Pe noi, de pildă, biletele de avion ne-au costat în jur de 450 de euro dus-întors. Cu atât mai mult cu cât croaziera îți asigură inclusiv transferul între insule, dar și trei mese (micul dejun, prânzul și cina) și activități pe vas (spectacole, sală de fitness, piscine etc.).

Organizarea pe cont propriu ar presupune cazări de două sau trei nopți pe fiecare insulă (deci o medie de 100 de euro pe noapte pentru o cameră dublă), mâncare de două sau trei ori pe zi (meniul costă în jur de 15-20 de dolari), transportul între insule cu avionul (în medie, un zbor costă cam 80-100 de euro), transfer către și de la aeroport, la care se adaugă excursiile la obiectivele turistice, respectiv transportul cu taxiul sau autobuzul. Făcând un calcul, 14 zile cu 6 insule vizitate ar costa 2500-3000 de euro de persoană. Practic, același număr de zile, dar mai puține insule vizitate.

Este adevărat și că astfel ai ocazia să stai mai mult timp într-un singur loc, lucru care ne-ar fi plăcut și nouă în anumite insule, precum Antigua, Tobago sau Barbados. Totuși, ne-am putut face o idee despre insulele care ne plac și unde ne-am întoarce oricând pentru o perioadă mai lungă de timp, fără să ne mai roadă curiozitatea unui traseu mai lung și complex.

Dacă ai bugetul limitat, dar îți dorești să vizitezi insulele din Marea Caraibilor, îți recomandăm să pândești ofertele agențiilor ce vând croaziere. E posibil să găsești prețuri incredibil de mici, mai ales dacă rezervi cu niște luni înainte. Dacă, în schimb, dispui de un buget mai generos și de mai mult timp, pune de o vacanță do it yourself în care să stai mai mult timp pe fiecare insulă și în care să digeri totul așa cum trebuie, fără grabă.

 

Hai noroc din Tortola! 🙂

4. Sunt scumpe

Orice ai auzi în stânga și-n dreapta, să știi că Antilele Mici nu sunt locuri ieftine. Și nu trebuie să ne crezi pe cuvânt, ci poți să îți faci singur o idee verificând zborurile interne (companiile aeriene care fac legătura pe insule se numesc Liat și Winair). Pentru cazări, poți arunca o privire pe Booking sau chiar pe AirBnb (pe acesta din urmă l-am testat și noi în Guadeloupa).

Ca monedă, poți folosi cu încredere dolarii americani. Fiecare insulă folosește dolarul caraibian (puterea de cumpărare diferă de la o insulă la alta, deci nu poți folosi aceiași dolari caraibieni peste tot) și dolarul american (acesta este un fel de monedă universală). Îți poți face o idee despre costurile mâncării și ale transportului, dar și despre alte cheltuieli, folosind site-ul numbeo.

5. Cea mai bună perioadă de mers

Sezonul uraganelor este în perioada iunie-noiembrie, iar cea mai indicată perioadă pentru a vizita insulele este decembrie-aprilie. Vremea este minunată la tropice: se simte o briză plăcută, temperaturile se învârt în jur de 30 de grade, apa mării este fiartă, dar asta nu înseamnă că din când în când nu te poți trezi, pe nepusă masă, cu nori pe cer și o ploaie măruntă. Nori și ploi care pe noi nu ne-au deranjat. Hai bine, putin in Martinica, pentru ca într-una din cele  2 zile cat am petrecut pe insula  a plouat, iar plaja cu cer innorat si ploaie marunta parca nu merge in Caraibe chiar toata ziua.

Soarele din Caraibe are unele dintre cele mai puternice radiații UV din lume. Pentru că se află atât de aproape de ecuator, razele soarelui au o distanță mai mică de parcurs până la pământ, iar stratul de ozon este oricum mai subțire aici, așa că radiațiile sunt absorbite mai puțin. Motiv pentru care nu uita să vii cu cremă de protecție solară și pălărie de acasă.

 

Vestita plajă Maho

6. Viza

Vestea bună este că în această parte a lumii nu ai nevoie de viză. Mergi cu pașaportul și cam atât. Mai mult, unele insule precum Guadeloupa și Martinica fac parte din UE, aparținând de Franța, ca teritorii îndepărtate, deci se poate intra și cu buletinul. Aici funcționează și roaming-ul, iar moneda este euro.

Vizitând aceste insule în cadrul unei croaziere, nu am avut parte de niciun fel de control la sosirea sau plecarea de pe insule.

7. Vaccin

Nici de vaccin nu am avut nevoie. Insulele sunt destul de curate și de civilizate, atrăgând mii de turiști anual. O mențiune, totuși: ia cu tine un spray împotriva țânțarilor. În aeroportul din Guadeloupa, era chiar o atenționare în legătură cu virusul Dengue, iar turiștii erau sfătuiți să se protejeze împotriva înțepăturilor de țânțari. Personal, nu am avut spray, iar în cele 18 zile petrecute în zonă am întâlnit foarte puțini țânțari, așa că ne-am întors acasă teferi și nevătămați. Ca de obicei, de altfel. Am vazut acest afiș la plecarea din Guadeloupa. De specificat că vacanța noastră a avut loc în decembrie 2018, la sfârșitul sezonului umed.

8. Oamenii și limba vorbită

Ca oriunde în lume, și pe insulele de aici trăiesc oameni de tot felul. Să începem cu faptul că Indiile de Vest, așa cum mai sunt numite aceste insule, au populație preponderent neagră ce-și are rădăcinile în populația din Africa adusă de către coloniști. Și, cum spuneam, am întâlnit oameni de tot felul: de la cei foarte prietenoși, precum cei din Barbados sau Antigua, la localnici ce voiau doar să te ”jecmănească” fără să-ți arate pic de simpatie, cum am avut impresia în Grenada, sau la localnicii pur și simplu aroganți precum cei din Martinica.

Pe toate insulele se vorbește limba engleza, dar la fel de întâlnită este și creola, dialectul din această zonă. Engleza poate fi uneori greu de înțeles din cauza accentului, iar uneori poate fi o treabă chiar simpatică. Ghidul nostru din Antigua ne povestea, de pildă, despre culturile de ”bonana” (banane) sau că își duc copiii la școală ”to upgrade themselves”.

9. Siguranța

În privința siguranței, nu ne-am făcut niciun fel de probleme. Criminalitatea este foarte scăzută în majoritatea insulelor, lucru pe care l-am observat și noi. Oamenii sunt liniștiți, își așteaptă turiștii și fac ce știu ei mai bine: se ocupă cu turismul, cultivă fructe exotice și trestie și prepară rom.

Cu toate astea, am avut două experiențe care ne-au adus cu picioarele pe pământ. Una dintre ele a fost în St. Maarten. Am plecat la plimbare cu o localnică despre care am aflat ulterior că era din Columbia. Foarte simpatică tipa, de altfel. În parcarea de lângă plaja Maho, un haitian i-a lovit mașina, după care a mai și jignit-o și a făcut cale întoarsă, moment în care a început scandalul: dă-i cu înjurături (hijo de puta și ce mai zicea ea pe-acolo), amenințări, sună familia, mai ceva ca în favelele din Brazilia. Ne-a povestit tipa apoi că viața nu e chiar așa roz pe insulă și că trebuie să fii puternic ca să reziști, iar asta pentru că sunt mulți imigranți. De altfel, am și trecut prin cartierul rău famat al părții franceze, iar casele aveau toate grilaj, pentru că riști să fii jefuit.

A doua experiență a fost în St. Vincent. Cum stăteam noi liniștiți pe marginea drumului și așteptam autobuzul în zona Wallilabou Bay, unde s-a filmat ”Pirații din Caraibe”, ne-am intersectat cu un grup de localnici, vreo cinci la număr. Toate bune și frumoase, doar că unul dintre ei avea la braț ditamai pușca, iar în cealaltă mână o macetă. Un altul căra de zor două iguane de mai bine de un metru. Au intrat în vorbă cu noi și astfel am aflat că era sezonul de vânătoare de iguane și că obișnuiesc să le mănânce fierte. ”Vânătorul” avea ochii roșii, iar singura lui întrebare a fost dacă fumăm ganja. L-am refuzat cât am putut noi de politicos și ne-am continuat drumul. Ni s-a părut totuși ciudat să vedem în mijlocul drumului un om înarmat, fie și pentru o vânătoare de iguane.

10. Transport în comun, taxi sau excursii organizate?

Le-am testat pe toate, exceptând închirierea unui scuter sau a unei mașini, dar am aflat de la alți turiști și prețurile lor.

În general, am citit câte ceva despre fiecare insulă înainte să ajungem acolo, iar la fața locului am decis ce variantă alegem. Pe unele insule stația de autobuze este destul de aproape de port și se circulă destul de des. Pe altele, în schimb, transportul în comun este inexistent, așa că am fost nevoiți să apelăm la excursii organizate. Pentru excursii, se strânge, în general, un grup de minimum șase persoane, iar asta pentru a se împărți costul mașinii.

Când am ținut morțiș să vedem anumite locuri despre care citiserăm noi în prealabil, iar acestea nu se regăseau în programul excursiilor, am apelat la șoferi de taxi pe care i-am plătit să stea după noi și să ne ducă unde doream (cum a fost cazul în Tobago).

Ultima variantă a fost și cea mai costisitoare, autobuzul local fiind, în schimb, cea mai ieftină posibil (biletele costă începând de la 1,2 dolari).

Un cuplu de români de pe vas și-a închiriat pe una dintre insule un scuter cu 120 de dolari pentru trei ore. Într-o altă zi, tot un grup de români au ales să viziteze o insulă cu o mașină închiriată pentru 120 de euro toată ziua. Zicem noi că e rentabil pentru un grup mai mare de patru persoane, nemaipunând la socoteală și libertatea deplină. Dacă rezervi din timp, online, e posibil să găsești prețuri mai bune.

 

Autobuz turistic în Tortola

Cu autobuzul local în St. Vincent & Grenadine

11. Aici s-a inventat romul

Pe insula Barbados, mai exact. Nu ne dăm noi în vânt după rom, însă, în combinație cu suc de lămâie, de cocos sau cu alte nebunii din care ies niște cocktailuri delicioase, nu îl refuzăm.

Substanța distilată din melasa produsă din trestie de zahăr a fost inițial cunoscută sub numele de ”Kill Devil”. Cum numele a ajuns să se transforme în rom este învăluit în mister. Dar mulți cred că are legătură cu lichidul depozitat într-un butoi vândut într-o tavernă deținută de Căpitanul Rumball în Barbados. Această băutură unică pare-se că și-a luat numele de la proprietar și a fost denumită Rum.

Romul a jucat un rol foarte important în cultura celor mai multor insule din Indiile de Vest și o face și astăzi. A servit, de asemenea, ca mijloc popular al schimburilor economice, folosit pentru a ajuta la finanțarea unor întreprinderi, precum sclavia sau crima organizată.

Astfel, pe toate insulele vizitate, am văzut câmpuri întregi de trestie de zahăr, distilerii unde încă se produce romul, unele vechi de peste 400 de ani, distilerii pe care le poți vizita și unde poți chiar degusta tot felul de combinații de rom. Ca să nu mai vorbim că poți afla o mulțime de lucruri despre această licoare cunoscută astăzi în toată lumea și prezentă în toate barurile.

 

Distileria Domaine de Severin din Guadeloupa

Distileria din Tortola

Acestea fiind spuse, nu putem decât să sperăm că informațiile strânse de noi te vor ajuta să îți organizezi următoarea vacanță. Te asigurăm că vei vedea unele dintre cele mai exotice plaje de pe Pământ, o cultură aparte și o culoare și o temperatură a apei cum ți-e rar dat să întâlnești. Iar toate astea le vei păstra în gând mult timp, mai ales în lunile friguroase de iarnă.

Citește și:

 

Ce trebuie să știi dacă plănuiești o vacanță în Caraibe, Antilele Mici

Jurnal de bord. Cum a fost croaziera de două săptămâni în Caraibe

Insulele Virgine Britanice – cum am petrecut o zi în Tortola

Sint Maarten – insula împărțită frățește între francezi și olandezi

Antigua – insula fluturilor și a celor 365 de plaje

St. Vincent and the Grenadines – pe urmele piraților din Caraibe

Descoperind Franța exotică – mica incursiune în Martinica

Insula Tobago – unul dintre cele mai exotice locuri de pe Pământ

Insula Barbados – acasă la Rihanna

3 comentarii

  1. Ioan Cristian on

    Foarte bun articol.Ca o recmnandare pt.cei care bu au mai fost pe vas de croazieră ce tip de cabină sau servicii să alegem?Cum a fosr zborul cu LEVEL?

    • Multumim :)! Noi am avut cabina cu balcon, e minunat sa te trezesti zilnic cu marea in fata :). Acum, depinde si de buget, daca nu e prea mare, merge si cabina interioara, care e mai ieftina sau camera intermediara cu hublou. Zborul cu Level a fost foarte ok, insa noi nu suntem prea pretentiosi, mancarea comandata a fost excelenta, avioanele pareau destul de noi, scaunele putin cam rigide, n-am avut intarzieri sau alte probleme.

Leave A Reply

Dorești să îți trimitem un email când publicăm o nouă ofertă de vacanță?

Ți-am trimis un email să confirmi abonarea.