Opririle cu numerele 6 și 13 din croaziera noastră de două săptămâni prin insulele din Caraibe au fost în Martinica. Am petrecut aici două zile aproape pline, așa că am avut timp suficient să ne dăm seama că nu am vrea să ne întoarcem pentru o vacanță mai lungă pe această insulă.

Dar nu ne înțelege greșit! Insula este foarte frumoasă, are o istorie interesantă, locurile ce merită vizitate sunt numeroase, iar plajele arată genial! Motivul pentru care nu ne-am întoarce este altul, acela că nu ne-am simțit bineveniți. Localnicii ni s-au părut aroganți, ba chiar supărați pe turiști. Sigur, e de înțeles, probabil, căci s-or fi săturat de puhoiul de curioși ce le calcă pragul în fiecare iarnă, dar totuși...

Am observat lucrurile astea și în cele două zile petrecute pe insulă, dar și în decursul celor două săptămâni pe care le-am petrecut pe vasul de croazieră, cu câteva sute bune de turiști francezi din Martinica și Guadelupa la bord. Și asta este o părere strict persoanală de care nu ar trebui să te lași influențat, sunt multe alte persoane care au avut o cu totul altă experiență.

Ca să înțelegem mai bine cum a ajuns insula să fie ”cotropită” de turismul în masă, hai să aflăm înainte câteva lucruri despre ea.

- Situată în arhipelagul Antilelor Mici, ea este un departament de peste mări al Franței și parte integrantă a republicii, pe de o parte, și a Uniunii Europene, pe de alta, ca regiune ultraperiferică. Se înțelege, așadar, că se poate intra cu buletinul, că moneda de schimb este euro, iar minutele în roaming funcționează ca pe teritoriul european.

- Ultima populație indigenă a insulei a fost tribul amerindian al caraibilor. Spre deosebire de alte insule, Martinica nu a fost colonizată de către spanioli, primii coloniști europeni fiind francezii.

- Majoritatea populației, adică aproximativ 45%, este de origine neagră, fiind urmași ai sclavilor africani. În jur de 15% din populație este de origine europeană, iar restul sunt descendenți ai muncitorilor indieni, chinezi sau chiar metiși, Martinica fiind o regiune cu un puternic metisaj.

- Economia insulei se bazează pe agricultură, turism, industrie ușoară și servicii, dar, dintre toate, turismul are o importanță majoră. Creșterea economică a Martinicăi este semnificativă, fiind a doua insulă bogată din Antilele Mici după Barbados. Ce este foarte interesant este că are și o rată de alfabetizare de 97,7%, un procent uriaș pentru regiune.

Spre deosebire de celelalte insule caraibiene, locuitorii beneficiază de un nivel de viață superior, având acces la studii, inclusiv în Franța metropolitană, datorită burselor statului francez. Astfel, Martinica a ajuns să fie considerată intelectualitatea Antilelor, având în vedere că numeroși artiști, scriitori și alți intelectuali sunt originari din insulă sau rezidenți ai acesteia.

- Cultura Martinicăi este un amestec de influențe europene și caraibiene. Limba oficială este franceza, dar creola este și ea prezentă.

Acestea fiind spuse, avem de-a face cu o insulă foarte dezvoltată, cu autostrăzi, cu economie înfloritoare și oameni educați. Zborurile de legătură cu Europa sunt foarte bine puse la punct, iar din România poți urmări în special zborurile cu Air France. Nu-i de mirare că milioane de turiști ajung aici în fiecare an pentru sejururi mai lungi de o săptămână, că din ce în ce mai mulți europeni se relochează aici sau că turiști de una sau două zile poposesc pe acest pământ fiind aduși de vase de croazieră.

Dar hai să vedem ce am reușit să vizităm noi în cele două zile pe care le-am petrecut pe insulă.

În prima zi, am ajuns pe o ploaie măruntă. Cam cum s-a tot întâmplat în croaziera asta, de altfel. Diferența a fost că ploaia, de data asta, nu s-a oprit deloc, așa că am avut parte de cer înnorat și de dușuri scurte până la plecarea de pe insulă. Am debarcat în portul mare al capitalei insulei, Fort-de-France.

Am întrebat prin stația de autobuz cum putem să ajungem în zona Le Trois Islets. Nimic mai simplu. În apropierea portului, există o stație de vaporașe care te lasă fix acolo, biletul fiind 7 euro dus-întors. Practic, pe lângă autobuzele locale, Martinica mai are și această variantă de transport în comun: vaporașul.

Zona este foarte frumoasă, având nisip fin, apă caldă, turcoaz, palmieri înalți. De fapt, cum ne-am obișnuit deja. Majoritatea turiștilor s-au așezat liniștiți pe nisip, dar, cu un asemenea cer înnorat deasupra noastră, noi nu am prea avut stare și am pornit la plimbare.

Am zărit o potecă ce părea să ducă spre o pădurice, așa că am urmat-o. Mare ne-a fost mirarea să descoperim acolo, ascunsă printre copaci, o fostă bază militară. Zicem noi bază militară, că informații nu am găsit nicăieri despre ea, nici măcar prietenul Google Maps nu afisează nicio informatie. Totuși, tunurile acoperite de vegetație și clădirile abandonate ne-au dus cu gândul la asta. Unde mai pui că și poziția este una strategică, cu vedere la mare și camuflată de vegetație. Una peste alta, superb! Aici găsești localizarea pe hartă , iar mai jos poți vedea câteva poze:

Mica noastră descoperire a adus și un pic de soare, ceea ce ne-a îndemnat să lenevim, până la urmă, pe plajă, în așteptarea vaporașului care vine, în funcție de zi, din 30 în 30 de minute sau din oră în oră.

Cum mai aveam mult timp la dispoziție, am decis să ne plimbăm puțin și prin centrul orașului Fort de France.

Ce e de văzut pe-aici?

În primul rând, e musai să te plimbi pe străduțele din centru. În felul acesta, fără doar și poate vei da și peste obiectivele turistice precum piața de legume, Camera de Comerț, Catedrala Saint-Louis, Biblioteca Schoelcher, statuia împărătesei Josephina.

Aici, pe de altă parte, am văzut și primul mall în adevăratul sens al cuvântului. Se află în centru și arată minunat: în stil caraibian și culori pastel. N-am plecat fără o sticlă de punch, adică de rom cu lapte de cocos, gândindu-ne că n-ar fi rău să ne cinstim cum se cuvine pe balconul nostru de pe vas. O sticlă de rom ne-a costat 7 euro, iar pentru două cutii de pere am mai plătit încă 3 euro.

Revenind, însă, la locurile de vizitat, ar mai fi Fortul St. Louis, pe care nu l-am vizitat, dar pe care l-am văzut pe dinafară.

În cea de-a doua zi, ne-am îndepărtat de Fort de France și am mers la una dintre cele mai frumoase plaje de pe insulă: plaja Grand Anse des Salines. Aici, zicem noi, ți-ar prinde bine o mașină închiriată. Cum am făcut noi nu a fost chiar bine. La dus, am mers cu autobuzele locale (două la număr), dar la întors, surpriză, acestea n-au mai apărut și am fost nevoiți să ne întoarcem cu un taxi, care, apropo, a fost extrem de scump (dacă nu ne înșală memoria, cursa a fost cam 60-70 de euro, cu ceasul pornit). A fost o învățătură de minte pe care acum o dăm și noi mai departe: nu te baza pe transportul local din Martinica, mai ales dacă ai un program strâns.. Nu de alta, dar este aproape inexistent și poți pierde ore întregi așteptând.

Altfel, plaja arată demențial: este lungă, străjuită de o pădure tropicală, cu palmieri pe ici, pe colo, cocoșați spre plajă, cu intrare lină în apa fiartă și cu nisip fin. Am mai fi rămas aici, uitați de timp și de lume, câteva zile cel puțin. Cu atât mai mult că nici nu ne-ar fi lipsit nimic, cu cele câteva restaurante din zonă, în caz că ni s-ar fi făcut foame.

Dacă ai mașină închiriată și câteva zile în plus la dispoziție, poate vizitezi și Parcul Natural Savane des Petrifications. Cine ar fi crezut că pe o insulă precum Martinica există și o zonă deșertică?

Pentru noi, aventura franceză s-a încheiat, dar Martinica, suntem convinși de asta, are mult mai mult de oferit. Și clar ar mai fi de amintit și grădina botanică Jardin de Balata, respectiv povestea tulburătoare a vulcanului Mount Pelée.

Acesta din urmă a devenit celebru în urma erupției din anul 1902, când a ucis instantaneu 30.000 de locuitori ai orașului St. Pierre, capitala insulei la acea vreme. Practic, singurii supraviețuitori au fost trei localnici, unul dintre ei fiind Louis-Auguste Cyparis. De ce a rămas numele lui întipărit în istorie? Pentru că a fost unul dintre cei norocoși, iar norocul lui a stat, paradoxal, în problemele pe care le avea cu legea. Suspect de crimă, omul a fost arestat cu o zi înaintea erupției și, turmentat fiind, a fost închis în cea mai ermetică celulă a pușcăriei. În felul acesta, a scăpat cu viață.

Mai multe istorioare interesante poți afla vizitând orașul St. Pierre, care și astăzi are vulcanul pe fundal, aducând tuturor aminte de puterea necruțătoare a naturii.

Am reușit să ajungem pe această insulă cu ajutorul Croaziere.co și Costa Cruises. Itinerarul a fost de două săptămâni și a cuprins Guadelupa, Tortola, St. Maarten, Antigua, St. Vincent, Martinica, Tobago, Grenada, Barbados și St. Lucia. Către portul de îmbarcare din Guadeloupa am zburat din Paris cu Level, compania low cost a Iberiei și am plătit 130 euro/segment. Recomandăm cu încredere traseul!