În noiembrie 2018, am dat o fugă până în Belgia. Am avut la dispoziție trei zile în care ne-am propus să vizităm orășelul medieval Bruges și încă un loc asupra căruia nu eram încă hotărâți.
Câștigătorul a fost, în cele din urmă, Oostende. De ce? Pentru că am vrut să vedem și o altă față a Belgiei, nu doar construcțiile medievale. Am vrut să vedem o plajă la Marea Nordului, lucru care ar fi însemnat o premieră pentru noi, dar să și testăm cea mai lungă linie de tramvai din lume, linie ce merge de-a lungul coastei Mării Nordului.
Dar hai să povestim puțin despre Oostende.
Este un oraș neerlandofon, situat în provincia Flandra de Vest, și are o populație de aproximativ 69.000 de locuitori, ceea ce-l face cel mai mare oraș belgian de pe coasta Mării Nordului. Orașul este cunoscut pentru esplanada de pe malul mării și plajele cu nisip fin.
De regulă, este vizitat în lunile iulie și august, dar noi am ajuns aici în noiembrie. Altfel, ni s-a părut un oraș mai degrabă industrial, fiind foarte diferit de Bruges sau Bruxelles.
Cum am ajuns aici?
Ne-am stabilit baza la Bruges, iar într-una dintre zile am pornit spre gară cu gândul de a lua trenul în direcția Oostende. Biletele de tren au costat 4,3 euro/călătoria, iar în aproximativ 20 de minute am ajuns la malul mării.
Ce e de făcut pe-aici?
În primul rând, am făcut o plimbare prin oraș, am văzut portul, plin ochi cu tot felul de vaporașe și bărci, dar și catedrala Sint-Petreus-en-Pauluskerk, o catedrală în stil gotic, construită în perioada 1899-1908.
Sincer, nu am zăbovit prea mult pe-aici, iar asta pentru că eram foarte curioși să vedem plaja, motiv pentru care am luat-o agale pe jos. Fiind luna noiembrie, imaginează-ți, vremea nu era tocmai prietenoasă, chiar am prins nori și vânt năprasnic, dar cu hainele potrivite nu e chiar capăt de lume.
Odată ajunși pe plajă, am rămas cu gura căscată: o întindere de nisip fin cât vedeam cu ochii, o Mare a Nordului amenințătoare și o mulțime de pescăruși plimbându-se pe plajă. Superb!
Ne-am plimbat pe plajă și pe faleză, timp în care soarele a binevoit să se arate pe cer, cât să ne dezvăluie potențialul locului și pe vreme însorită și să pricepem și noi de ce se înghesuie turiștii vara aici.
După plimbare, s-a întețit vântul, de ziceai că vine sfârșitul lumii, dar numai bine, că ni se făcuse și foame. Și fii atent! De-a lungul falezei sunt o grămadă de restaurante cu specific pescăresc, în care găsești, bineînțeles, și vestitele scoici.
Ne-am retras, așadar, la unul dintre restaurante și ne-am înfruptat dintr-o mulțime de bunătăți: scoici cu vin și usturoi, care au venit într-un castron uriaș, supă de pește și alte câteva minunății locale. Am lăsat aici vreo 30 de euro, dacă nu ne înșală memoria, și-n banii ăștia au intrat și două pahare de vin.
Mâncați bine, ne-am îndreptat spre gară, căci ne doream să ne îndepărtăm puțin de oraș. Langă gară se afla stația de tramvai Kusstram. În caz că nu știai, în Belgia există CEA MAI LUNGĂ LINIE DE TRAMVAI DIN LUME.
Kusstram, adică tramvaiul de coastă, este un serviciu de transport public care leagă orașele ce se află de-a lungul coastei belgiene (Flandra de Vest), între De Panne, lângă frontiera franceză, și Knokke-Heist, lângă cea olandeză. Cu o lungime de 68 de kilometri, este cea mai lungă linie de tramvai din lume, dar, în același timp, unul dintre puținele tramvaie interurbane din lume care rămân în funcțiune. Linia este construită de-a lungul plajelor ce străjuiesc Marea Nordului.
Un abonament valabil toată ziua costă 6-7 euro și poate fi folosit ca la autobuzele Hop On Hop Off. Asta înseamnă că poți coborî ori de câte ori vezi ceva interesant pe drum.
Noi am ales să mergem spre granița franceză. Traseul durează câteva ore bune pentru că tramvaiul oprește în multe stații, iar pe parcurs sunt foarte multe localități micuțe. Spre nenorocul nostru, mare lucru nu am apucat să vedem pentru că s-a cam stricat vremea, însă excursia are fără doar și poate potențial pe vreme mai frumoasă.
Ce ne-a atras atenția în timpul călătoriei noastre cu tramvaiul?
În primul rând, muzeul în aer liber Raversijde-Atlantikwall. Din tramvai, poți zări câteva turnuri îndreptate spre mare și dune mari de nisip acoperite de vegetație. Atlantikwall reprezintă un sistem amplu de apărare și fortificații construit de către naziști în timpul celui de-al doilea Război Mondial. Fortificațiile includeau tunuri, baterii, posturi de observare și buncăre, iar mii de trupe germane erau staționate în apărarea sa.
Cele peste 60 de buncăre, posturi de observare și poziții de artilerie împreună cu cei peste 2 kilometri de coridoare subterane din Belgia, constituie una dintre cele mai bine păstrate părți ala "Peretelui". Poți citi mai multe lucruri interesante aici.
Orașul-stațiune Nieuwpoort-Bad ne-a făcut și el cu ochiul, fiind locul perfect pentru o plimbare pe faleză, având o promenadă foarte drăguță.
Pe drum, am mai văzut localități mici, cu căsuțe cochete, unde nu am apucat să coborâm, dar care erau foarte plăcute vederii.
Cam așa a decurs excursia noastră de o zi la Marea Nordului. Ne-a plăcut mult! Marea e frumoasă și toamna, ba chiar și iarna, chiar dacă, desigur, nu poți face baie sau alte activități specifice verii.
Mai mult, vremea rece are și părțile ei bune, căci vine la pachet cu locuri goale, cu plaje întinse pustii, cu prețuri mai mici la mâncare și ocazia de a observa mai bine viața localnicilor.
Un comentariu
radu sanda on
Comentariul a fost trimis.foarte frumos.multumesc.