În croaziera de două săptămâni prin Caraibe, am ajuns, în sfârșit, și în Sint Maarten. Știi tu, insula aceea super exotică cu vestita plajă Maho, unde avioanele aterizează fix deasupra turiștilor întinși pe nisip.

Din păcate, nu am avut la dispoziție decât o singură zi pentru a o descoperi, așa încât am reușit să gustăm puțin, mult prea puțin, din ce are insula de oferit. Rămâne însă loc pentru o dată viitoare.

Insula este adesea folosită de către turiști ca bază principală pentru vacanțe de o săptămână sau chiar mai mult, pentru vacanța de iarnă, pentru luna de miere sau, de ce nu, ca punct de pornire către alte insulițe din Caraibe, ținând cont de faptul că are legături foarte bune la zboruri din Europa (de urmărit KLM/Air France în special).

Înainte de a-ți povesti cum a decurs ziua noastră aici, iată câteva informații despre insulă:

- Este o insulă-stat ce face parte din Regatul Țărilor de Jos în Marea Caraibilor. Cu o populație de aproximativ 40.000 de locuitori, ea este împărțită în două: 40% din insulă, adică sudul ei, aparține Olandei, în timp ce 60%, nordul insulei, aparține Franței, ca departament de peste mări, la fel ca Guadelupa și Martinica, aceasta însemnând că aici se aplică regulile Uniunii Europene. Sint Maarten este de altfel singurul loc unde Franța împarte granița cu Olanda. Capitala olandeză a insulei Sint Maarten este Philipsburg, iar cea franceză este Marigot.

- În septembrie 2017, insula a fost lovită puternic de uraganul Irma, lăsând în urmă o adevărată tragedie. La un an și trei luni distanță, am observat că încă mai există clădiri distruse, mașini grav avariate, lăsate pe marginea drumului. Totuși, insula pare că, încetul cu încetul, revine la normal, cele mai multe restaurante și locuri turistice fiind refăcute.

- Limbile vorbite de localnici sunt franceza, în partea franceză, și olandeza, în partea olandeză, după cum este de așteptat. Dacă nu te descurci, însă, cu niciuna, și engleza își face treaba aici.

- În ce privește moneda de schimb, în Marigot, pe partea franceză, am folosit euro, în timp ce pe partea olandeză se folosesc dolarii. Așadar, nu ar strica să ai câte puțin din fiecare. În rest, insula este foarte dezvoltată și poți folosi cu ușurință și cardul.

- Românii nu au nevoie de viză, dar clar au nevoie de pașaport pentru a intra pe aeroportul principal din Philipsburg.

Revenind la experiența noastră, vasul a ancorat în cursul dimineții în Philipsburg, unde se află și cel mai mare port de pe insulă. Terminalul de croaziere se află la numai câteva minute de mers pe jos de Great Bay Beach, unde se întâmplă întreaga nebunie din oraș. Așadar, am pornit pe jos în căutarea unei ocazii de a vizita insula.

De-a lungul plajei, sunt mici agenții de turism care încearcă să ademenească turiștii pentru un tur al insulei. Am analizat un pic piața și am pornit, până la urmă, cu o doamnă simpatică din Columbia și alți șase sau șapte turiști. Turul a costat 25 de dolari de persoană și a durat în jur de patru ore.

Dar hai să vedem pe unde am ajuns.

Oyster Pond. Baie de l’Embouchure
Am început turul în forță, făcând o oprire la rezervația naturală Baie de l’Embouchure, aflată pe partea franceză. Bineînțeles că înainte de a ajunge aici am trecut și granița ce desparte insula în două. Rezervația este foarte interesantă, fiind o întindere mare de apă cu mici insule ce ies la suprafață ici-colo.

Orient Bay
Aici se găsește plaja de nudiști de pe partea franceză a insulei. Deși amenajată cu șezlonguri și cabine de schimb, pare, totuși, destul de sălbatică. Cu toate acestea, nu duce deloc lipsă de turiști. Din motive lesne de înțeles, nu am putut face mai multe poze. 🙂

Marigot
După cum spuneam, Marigot este capitala părții franceze. Turul insulei a inclus și o scurtă oprire în centrul orașului, cât să ne plimbăm puțin. Cum era foarte cald, am preferat să ne retragem rapid la o terasă, unde am dat de un ospătar prietenos ce ne-a oferit, neașteptat, surpriza zilei. Aflând de unde venim, a început să spună câteva cuvinte în limba română, mândru nevoie mare că, având el însuși un prieten român, are și clienți de aceeași naționalitate la terasă cărora poate să se adreseze în limba lor.

Ca prețuri, am plătit pentru două sucuri 6 euro, cu tot cu bacșiș.

Maho Beach
Am ajuns, în cele din urmă, pe celebra plajă Maho, dar șoc și groază: nu aveai loc să arunci un ac pe nisip, toată întinderea, cât vedeai cu ochii, fiind plină de turiști. Cumva, cred că am pornit cu așteptări greșite în privința acestui loc. Trecând, însă, peste asta, ne-am făcut loc în mulțime, ne-am așezat și noi undeva și a început distracția: Alina s-a luptat cu valurile mării vreo două ore, timp în care Florin a stat la vânătoare de avioane ce aterizau pe pista din spatele plajei, ca să le prindă în fotografii. Până la urmă, da, a fost chiar frumos!

Totuși, iată trei lucruri pe care e bine să le știi dacă ajungi aici:
1. În apă sunt curenți ce te trag spre larg, pentru ca, mai apoi, să te aducă cu putere la mal. Tot din cauza curenților, intrarea în apă este destul de abruptă. Cu toate astea, tocmai lupta continuă cu valurile a făcut ca bălăceala să fie și mai distractivă, unde mai pui că apa era foarte caldă, nisipul fin, iar culoarea mării ireal de frumoasă.
2. Nu sta în spatele fuzelajului când un avion se pregătește să decoleze. Este periculos! Am văzut cu ochii noștri cum decolarea a făcut ravagii pe plajă, nisipul fiind aruncat cu putere în turiști, obiectele zburând pe plajă, iar turiștii speriați de puterea cu care au fost loviți când avionul a pornit de pe pistă. De altfel, și pe plajă sunt semne clare că e periculos să faci așa ceva, dar mulți turiști nu țin cont de atenționări.
3. Plane spotting. Pe plajă sunt câteva restaurante-terasă unde poți sta la o bere să pândești marele Air France aterizând. De asemenea, poți verifica orarul zborurilor pentru a ști exact la ce oră ajunge (în eventualitatea în care nu are întârziere). Sincer, este o experiență incredibilă să vezi ditamai avionul chiar deasupra plajei, pista fiind la doar câțiva metri peste drum.

Philipsburg
Am încheiat ziua în Sint Maarten cu o mică plimbare prin Philipsburg și cu încă o pauză pe plaja Great Bay. Ce ne-a impresionat aici a fost că, în pofida așteptărilor noastre, prețurile au fost chiar bune. Astfel, două șezlonguri, o umbrelă și șase beri au costat 20 de dolari, adică vreo 80 și ceva de lei. Mai ieftin ca la Mamaia, zicem noi. În plus, și atmosfera era foarte frumoasă: muzică reggae, plajă curată, baruri care mai de care mai îmbietoare, cu seri de muzică live, cocktailuri și multă voie bună.

Ne-a plăcut Sint Maarten. A fost diferită față de celelalte insule vizitate, cu aerul ei ușor european, dar și cu stilul inconfundabil caraibian, cu plaja, casele colorate, palmierii și atmosfera de permanentă vacanță.

Am reușit să ajungem pe această insulă cu ajutorul Croaziere.co și Costa Cruises. Itinerarul a fost de două săptămâni și a cuprins Guadelupa, Tortola, St. Maarten, Antigua, St. Vincent, Martinica, Tobago, Grenada, Barbados și St. Lucia. Recomandăm cu încredere traseul!